Domnul Iisus Și-a dat viața nu ca s-o mai ia iarăși înapoi numai pe a Sa, ci tocmai s-o ia mai îmbogățită și cu ale noastre. N-a trăit fără rod și n-a murit fără nădejde, ci le-a avut pe acestea amândouă, cuprinzându-ne și pe noi în ele. Domnul Iisus Și-a dat viața de bunăvoie, pentru slăbiciunea noastră, pentru ca iarăși să Și-o ia prin tăria puterii Lui, nimicind prin moarte pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul (Evrei 2, 14-15).
Domnul Iisus Și-a dat viața prin „slăbiciune“, ca să Și-o ia înapoi prin putere. Și pentru că toate acestea Hristos le-a făcut în deplină ascultare de Tatăl adică: fără să-I fie frică, fără vreo împotrivire, fără nici o ură, fără răzbunare și fără cârtire, deci fără păcat, de aceea El a biruit.
Nici cărturarii și nici fariseii nu I-au luat cu de-a sila viața Domnului și Mântuitorului nostru Iisus. Nici Pilat, nici Irod și nici Caiafa (Ioan 19, 11; Fapte 4, 27-28).
Nimeni nu I-a putut-o lua silit. El Și-a dat-o de bunăvoia Lui, pentru iubirea noastră. O, ce putere și ce iubire a avut Domnul nostru pentru noi! Nici iadul, nici moartea, nici vrăjmașii nu I-au luat viața lui Iisus… căci lui Hristos Iisus, Dumnezeu fiind, nimeni nu-I poate lua cu sila nimic. Ci El de bunăvoie Și-a dăruit viața Lui, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe noi (I Ioan 4, 9). Și-a dat-o de bunăvoie, pentru ascultarea pe care a avut-o El față de Tatăl și pentru iubirea pe care a avut-o față de noi.
Domnul Iisus a avut puterea de smerenie și milă ca să-Și dea viața fără să se împotrivească și a avut puterea de biruință, ca să și-o ia înapoi, prin înfrângerea tuturor vrăjmașilor Săi, fără a I se mai putea împotrivi nimeni, cu nimic (I Corinteni 15, 25-28).
În toată lucrarea mântuirii noastre, nici Tatăl și nici vrăjmașii, nici prietenii și nici Moartea nu I-au luat Domnului Iisus Hristos nimic cu sila. Dumnezeu putea, dar n-a voit. Moartea voia, dar n-a putut. Ci și lui Dumnezeu, și Morții, El S-a adus ca jertfă de bunăvoie. Acesta este Marele Său Preț, Care a acoperit marea noastră datorie. Fiind una cu Tatăl, Care este Izvorul Vieții, fiind El Însuși Viața și având viața în Sine Însuși, Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, Și-a dat viața de la Sine, din Sine Însuși, adică avea în El Însuși Viața pe care Și-a dat-o de bunăvoia Sa, pentru ca astfel, prin această Viață dumnezeiască daruită ca preț răscumpărător, să ne-o elibereze din robia morții și a diavolului pe a noastră.
Toți ne primim viața, de orice fel, pe care am avea-o, numai din Iisus Hristos. Atât viața trupească, cât și cea sufletească și cea duhovnicească în întregime ne primim viața de la El. În valuri și în unde de căldură, de putere și de lumină, vine din Iisus Hristos viața care ne dă nouă ființa, mișcarea și rodirea cea buna. O, ce datori suntem să ne-o îndrumăm toată numai spre El! Și la fel, viața noastră trebuie să se înalțe tot atrasă de El. Tot ceea ce este în noi viață Îi datorăm Lui… Viața din ființa noastră, din opera noastră, din tot ce suntem noi. Întreg acest circuit de viață este o poruncă a Tatălui, care în felul acesta întreține și primenește viața noastră, a tuturor sufletelor, prin viața care este și care vine din Izvorul Vieții noastre, Care este Hristos.
După cum Tatăl întreține viața naturii prin circuitul aerului, sau al luminii, sau al apei care din mări se face nori, apoi ploaie (care, după ce udă pământul, se întoarce iarăși înapoi, acolo de unde a plecat, făcând toată această slujbă a vieții fără să scadă și fără să creasca, astfel că nimic nu este mai mult decât era la început), tot așa, Hristos ne întreține nouă viața în orice fel, prin Harul Său. Iisus Hristos ne dă viață proaspătă mereu și dulce pe totdeauna. Pentru că n-ar exista viață în alt fel. O, cât de asemănătoare sunt între ele toate lucrările lui Dumnezeu! Și cât de minunate sunt ele toate!
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
