Psalmul 12, vers 6
Cât de puţine sunt cu adevărat curate dintre toate cuvintele pe care oamenii le scriu şi le citesc sau le ascultă! Şi cât de multe din acestea sunt întinate cu desfrânare, cu lăcomie, cu ură, cu trufie, cu vicleşug, cu minciună, cu prefăcătorie… Cu atâtea şi atâtea păcate.
Mai toate cuvintele care se strigă sau se şoptesc de către oameni, care se gândesc sau se scriu de către oameni, care se spun la ureche în odăiţe tainice sau se împrăştie, pe unde, în văzduhul întregului pământ printre oameni, care se proclamă de la catedre sau se răspândesc pe străzi sau se rostesc prin lăcaşurile de închinare ale diferitelor religiuni sunt în felul acesta în cea mai mare parte pătate de atingerea vreunuia sau a mai multora din aceste păcate. Puse în faţa Adevărului şi încercate prin focul luminii lui Dumnezeu, câte oare din cuvintele cele ce se rostesc pe pământ de către oameni ar putea sta în picioare şi s-ar putea dovedi curate? Câte şi din cuvintele cele care se dau drept cuvinte ale adevărului ar putea rămâne strălucind după trecerea focului dumnezeiesc peste ele? Numai cuvintele Domnului Iisus Hristos, căci El este Domnul (Ioan 13, 13), în întregimea lor, s-au dovedit curate şi desăvârşite prin toate încercările, în împlinirile lor din Trecut. Ele sunt adevărate şi în Prezent şi vor fi dovedite întru totul curate şi adevărate şi în Viitor, până în veşnicie. Cuvântul Domnului, fiind Adevărul (Ioan 17, 17), cu cât a fost şi este mai încercat, cu atât s-a dovedit şi se va dovedi mai curat şi mai adevărat. După fiecare încercare s-a lămurit şi mai mult. S-a înfrumuseţat şi a devenit mai strălucitor şi valoros. Rezistând oricărei încercări. Şi rămânând deasupra oricărei prigoniri. Cuvintele Domnului sunt curate pentru că izvorăsc din Iubirea Lui, din Lumina, din Adevărul, din Dreptatea, din Înţelepciunea şi Sfinţenia Lui veşnică şi desăvârşită. Având ca scop luminarea şi mântuirea binevoitoare a fiecărui suflet în parte. Şi a întregii omeniri la un loc. Cuvintele Domnului sunt curate, pentru că în tot ce urmăresc nu este deşertăciune, egoism şi lăcomie, ci curăţie şi milă. Cuvintele Domnului sunt curate, chiar dacă gura care le rosteşte sau mâna care le scrie nu sunt curate întotdeauna şi în totul. Cuvintele Domnului sunt în ele însele curate totdeauna. Dar sunt atât de mulţi oameni care, sub versetele şi sunetele acestor curate cuvinte, nu se tem să strecoare necurăţia rătăcirilor lor, prefăcătoria şi vicleşugul trufiei lor, gândurile urâte ale interesului lor, răstălmăcirea îndoielilor lor sau critica necredinţei lor. O omule, scriitor sau rostitor al curatelor cuvinte dumnezeieşti, fii cu teamă şi cu grijă asupra felului cum scrii sau cum rosteşti aceste cuvinte arzătoare! De şapte ori îţi spală în rugăciune, în lumină, în smerenie, în sinceritate, în lacrimi, în pocăinţă şi în cercetare nepărtinitoare gândul, inima, buzele, mâinile, ochii, fiinţa întreagă. Înainte de a pronunţa cuvintele cutremurătoare: «Aşa zice Domnul!». Mai presus de orice, ai grijă ca atunci când te atingi de curatele cuvinte ale lui Dumnezeu să nu pui în ele gândurile tale, ci să rosteşti gândurile lui Dumnezeu din cuvintele Lui. Ele, trecând prin tine, să ajungă la alţii cu aceeaşi curăţie, cu acelaşi înţeles şi cu aceeaşi frumuseţe cu care au ieşit din gura Domnului. Aşa să-ţi ajute Viul şi Curatul Dumnezeu-Duhul Sfânt!
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
