Cunoașterea vrăjmașului – Ioan Marini

După cum este bine pentru credincioși să cunoască ”semnele venirii Domnului” și a se pregăti să întâmpine pe Cel ce vine, tot așa, nu trebuie să fie în necunoștință asupra Înșelătorului care este în lume, și să se înarmeze împotriva lui cu toată puterea și armele lui Dumnezeu.

”Voi nu sunteți în necunoștință despre planurile lui”, scrie apostolul Pavel. Aceasta inseamnă că frații de altădată, credincioșii din primele veacuri, erau bine instruiți asupra ispititorului și asupra planurilor lui, și de aici și puterea și biruința lor. Cunoașterea vrășmașului și a planurilor lui rele, aduce o mare ușurință în luptă și biruință; pe când necunoașterea lui, te pune în neputință de a putea face ceva.

Cunoașterea ce-o ai despre vrăjmaș, despre puterea și planurile sale, îți dă o mare tărie și siguranță în luptă. Cunoscând pe vrăjmaș și locurile pe unde stă ascuns sau amăgirile sub care se ascunde, ești mai sigur de înaintare și mai puternic în apărare și lovire. Dar când ești în ”necunoștință”, ești mai dinainte bătut. Astfel totul este nesiguranță. Nu știi nici unde mergi, nici cu ce fel de vrăjmaș ai de lucru. Ai auzit de el, dar dacă nu-l cunoști- cum el este viclenia însăși- te înșeală la tot pasul, te amăgește, făcandu-te să iei lucrurile rele drept bune și cele bune drept rele. Câte armate n-au căzut prizoniere prin înșelăciunea dușmanului. Prin cursă se câștigă o luptă mult mai ușor, decât luptându-se la câmp deschis. Și vrășmașul de totdeauna al omului, a folosit și folosește neîncetat această armă: înșelăciunea, cursa, minciuna, viclenia. Dacă ar ieși pe față la câmp deschis, oricine s-ar feri de el. Dar așa, omul neștiutor merge după glasul amăgitor al șarpelui și cade în cursă. Așa a căzut această omenire în cursa păcatului și o mare parte din creștinătate în jalnică lepădare de credință și de Stăpânul Iisus Hristos.

Este o stare dureroasă să vezi cum milioanele de oameni care incă își mai spun creștini și robi ai lui Dumnezeu, trăiesc în ascultare de păcat, în orbia lor fiind gata să primească chiar și domnia antihristului, dacă ea ar veni.

Dar în mijlocul creștinismului decăzut și căzut, mai este totuși o ceată de oameni, care țin de Hristos și nu s-au supus fiarei, nici nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ei sunt aceia care l-au biruit pe balaur, prin sângele Mielului și cuvântul mărturisirii lor căci nu și-au iubit viața chiar până la moarte (Apocalipsa 12:11).

Pentru a avea biruința se cere cunoștința: să cunoști pe Hristos și puterea învierii Lui (Filipeni 3:10). ”Se cere statornicie și răbdare până la sfârșit (Matei 24:25, Apocalipsa 2:10). Și în același timp se cere o desăvârșită despărțire de tot ceea ce ține de lume și de satan. Și cum satan folosește nenumărate mijloace și căi de amăgire ca, ”dacă va fi cu putință, să înșele chiar și pe cei aleși” (Matei 24:24), trebuie veghere și deprindere, ca să poti cunoaște îndată apropierea lui și să te aperi prin mijloacele ce ți le pune la îndemână, Cuvântul lui Dumnezeu și credința.

În felul acesta orice cunoștință și descoperire ce ne vine din cercetarea Bibliei- izvorul de cunoaștere al oricărui lucru- ne este bine venită și trebuie să o folosim…

”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11).

Ioan Marini, Ziarul "Familia Creștină", anul 1941, nr. 7, pag. 8