Oricât ai fi înconjurat de veselii zgomotoase, adesea şi tu eşti singur – atât de singur!
Oricât ai fi în mijlocul unei mari mulţimi, oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta, – uneori te simţi dureros apăsat de singurătate.
În frământările conştiinţei tale şi în faţa răspunderilor pe care le ai înaintea lui Dumnezeu, în faţa Judecăţii Sale şi în faţa tuturor, chiar a celor mai mari şi mai adânci probleme ale tale, – tu eşti un singuratic!
Eşti un singuratic pentru că eşti o valoare de un unic fel, fiind alcătuit de Dumnezeu numai într-un singur exemplar.
Nimeni dintre toţi oamenii care au fost pe lume, sau sunt, sau vor fi nu mai este întru totul la fel ca tine. Şi nu va mai fi absolut la fel, în toate privinţele, ca tine.
Fiecare suntem un singuratic. De aceea avem nevoie de cineva.
Nimic, nimic nu va mai avea nimeni absolut la fel ca tine, fiindcă aşa ne-a creat înţelepciunea Tatălui Ceresc: într-un fel unic pe fiecare.
De aceea şi răspunderea ta este unică şi este absolut personală.
Datoriile tale, la fel şi starea ta, de asemenea.
Nimeni pe lumea aceasta nu poate face în locul tău şi pentru tine ceea ce numai tu personal ai datoria să faci, sau ai posibilitatea, sau ai harul să faci… De aceea nimeni nu te poate scăpa nici de răspunderea ta pentru împlinirea acestor datorii.
Ajută-ne, Dumnezeul nostru, să ni le împlinim cu dragoste şi vrednicie, în orice condiţii am fi!
Traian Dorz, Cununile slăvite
