Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite, nu fi împins de uşurătate şi de încăpăţânare, nici de trufie sau de interes, în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să nu deschizi vadul dezbinării şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi. Nu te lăsa târât de porniri fireşti şi nici biruit de moleşeala cea „dulce” a ispitei, ca să nu ajungi o jucărie a păcatului şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Nu este mai mare comoară pentru o fiinţă pe lume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd drept şi bine, cu o minte cumpătată în toate. Când o fiinţă are ochii sănătoşi, treji şi atenţi – nu i se poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aceste mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în frunte, văd de departe primejdia şi le înştiinţează din timp pe toate celelalte mădulare asupra ei. Vai de cei necumpătaţi, care nu au nici unele din acestea!
Ochii îndreptaţi totdeauna înainte, adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a viitorului, îl înştiinţează pe acela care îi are şi care îi ascultă. Nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de ceea ce i-ar putea fi spre rău, dar şi spre a face din timp ceea ce îi este de trebuinţă şi spre bine.
După cum ochii trupeşti sunt un aşa de scump lucru şi de un aşa mare preţ pentru fiecare vietate trupească – încât cine nu-i are este în fiecare clipă în primejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită – tot aşa sunt şi ochii sufleteşti. Duhovniceşte, ochii îndreptaţi înseamnă mintea trează, atentă, sănătoasă şi ascuţită.
Şi după cum ochii îndreptaţi spre o ţintă bună călăuzesc bine toate mădularele trupului spre aceasta, tot aşa, mintea sănătoasă va călăuzi toate poruncile şi toate dorinţele, gândurile şi simţirile noastre sufleteşti şi trupeşti neîncetat spre împlinirea în chip cât mai frumos, cât mai bine şi mai adevărat, a celor ce sunt cât mai după voia lui Dumnezeu.
Însemnată este pentru trup slujba fiecărui mădular al său, dacă acest mădular este sănătos şi ascultător. Dar din toate, cea mai însemnată este slujba acelor mădulare care sunt aşezate în frunte, adică slujba ochilor trupului.
Ochii au slujba şi datoria de a veghea asupra tuturor celorlalte mădulare, fiind mereu îndreptaţi spre ceea ce are de făcut întreg corpul condus de ei. Dacă ochii sunt sănătoşi – tot trupul este plin de lumină…
Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe unde merg şi unde vor merge; aceasta ochii trebuie să o facă. Nici mâinile nu pot vedea, ci ochii trebuie să aibă grija de a nu ajunge mâinile arse sau pierdute. Nici gura nu ştie cu ce se hrăneşte: ochii trebuie să aleagă hrana pe care trebuie ca ea s-o consume, pentru ca să nu se infecteze sau să se înece tot trupul. O, dacă ar înţelege toţi acei ochi care citesc acestea şi şi-ar împlini bine datoria lor!
Traian Dorz, Cununile slăvite
