Pe țărmul mării, în porturi sau pe insulele din mijlocul apelor, sunt instalate faruri. Un turn înalt care are în vârf o lumină puternică le arată, în nopți întunecoase cu furtuni și valuri, marinarilor că acolo se găsește scăpare. Și toate corăbiile se îndreaptă într-acolo, spre lumina care e în turn. Și sunt clipe grele pentru corăbieri în furtunile acestea. Neguri grele se pun înaintea lor, valuri mari îi izbesc în față, acoperindu-i de multe ori, dar ei nu-și iau ochii de la far. Ei țin mereu privirea la țintă și merg într-acolo, prin toate primejdiile ce izbesc.
Întocmai așa este și în viața sufletească. Pe marea vieții noastre s-au ridicat astăzi parcă mai mult ca oricând nori mari, amenințând cu furtună și cu moarte. Bubuie adâncul lumii și valuri grozave de greutăți “de care n-au mai fost” se ridică din ce în ce tot mai mari în fața noastră, în jurul nostru.
Ținta noastră, Farul nostru, Scăparea noastră din mijlocul acestor valuri de moarte și pieire este numai Golgota, Iisus cel răstignit !
Deci, cu ochii ţintă numai la El! Dar băgați de seamă că mulți nori vin și se pun în calea noastră! Băgați de seamă că multe stele mincinoase răsar în noaptea lumii de azi și multe valuri izbesc în corabia sufletului nostru, cu singurul scop de a vă face să vă luați ochii de la Ținta aceasta, de la Farul Scăpării, ca apoi să vă cufundați în Adânc!
Băgați de seamă! Fii treji astăzi mai mult ca oricând. Țineți neclintit ochii la Iisus și cârmuiți-vă corabia sufletului numai spre El. Cu fiecare val trecut, cu fiecare furtună înfruntată, suntem tot mai aproape de El!
Ioan Marini, Viața Creștină, anul 1939, nr. 24, pag. 1
