O, cât de adesea vedem copiii multor credincioşi că îndată ce se ridică puţin în creştere, nu vor să mai ţină seama nici de respect, nici de ruşine, ci însoţindu-se cu neascultarea şi cu păcatul prieteniilor rele, se înstrăinează de credinţa şi de pilda părinţilor lor.
Nu mai calcă la biserică, nici la adunarea frăţească, nici la rugăciune, nici la ascultarea îndemnurilor sfinte, dar calcă tot mai nepăsători şi mai îndrăzneţi peste cuvântul părinţilor lor şi peste poruncile lui Dumnezeu.
Vai de viaţa lor, şi de aici şi din veşnicie!
Ce bine mai poate urma pentru nişte fii neascultători, din toate aceste umblări rele ale lor? Şi ce viitor îi mai poate aştepta pe astfel de fii care batjocoresc sfintele lucruri pe care ei le cunosc bine din copilăria lor, făcându-se mult mai vinovaţi decât cei care nu le-au cunoscut niciodată?
Dacă în stările şi vremile lor bune, copiii răi nu vor să se îndrepte, va avea Domnul grijă şi bunătate faţă de mântuirea lor şi va aduce peste ei loviturile şi nuiaua Lui, ca să-i trezească. Căci în vremea necazurilor lor, mulţi din aceştia au urmat calea fiului pierdut, a fiului celui care numai în ziua cea rea şi-a adus aminte de credincioşia şi de evlavia casei părinteşti, întorcându-se iarăşi la ea (Luca 15, 17).
Cine îşi aduce neîncetat aminte cât de scurtă este viaţa sa pe pământ, şi cine învaţă să-şi numere bine nu numai anii, ci şi zilele, acela va căpăta o inimă înţeleaptă (Psalm 90, 12), iar inima înţeleaptă îl va călăuzi totdeauna spre Dumnezeu.
Moartea este totdeauna cel mai serios lucru. Nimeni nu râde în faţa morţii, sau în preajma ei; nimeni nu priveşte la moarte cu neseriozitate, decât cei nebuni…
Fiecare clipă trecută cu tic-tacul ceasului, este o bucăţică tăiată din viaţa cea scurtă pe care fiecare ne-o avem numai o dată aici.
Atunci cum s-o putem privi nepăsători? şi cum s-o pierdem în chip uşuratic? şi cum să n-o folosim cu grijă?
Răscumpăraţi timpul, spune Înţelepciunea Domnului (Efeseni 5, 16); şi dacă unitatea de măsură pentru timp este secunda, s-o răscumpărăm folositor, căci Timpul e Secunda.
Dacă eşti înţelept, ai grijă şi răscumpără fiecare secundă a ta! Fiecare secundă din viaţa ta răscumpăr-o cu grijă, căci doar toată viaţa devine cât o singură Secundă în clipa sfârşitului ei.
E doar ca un sunet scurt (Psalm 90, 9). Ca un abur care se arată puţintel şi apoi trece (Iacov 4, 14). Ca o secundă scurtă, este viaţa noastră. Dar de secunda aceasta, de această nimică, depinde toată nesfârşita noastră veşnicie… Toată!
O, de-am şti s-o folosim bine!
Traian Dorz, Cununile slăvite
