Trebuie să simtă veșnic usturimea conștiinței chinuite și chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte cât a trait. Deși l-a înștiințat sau l-a mustrat în viața sa pământească. Fiecare păcătos trebuie să ispășească prin felul în care a păcătuit. Sufletul vrăjmaș lui Dumnezeu trebuie să ardă în focul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare. Îl va vărsa spre ispășire. Trebuie să sufere în focul unei singurătăți chinuite, fiindcă a disprețuit-o pe cea a meditației și a rugăciunii. Trebuie să îndure veșnic pedeapsa Adevarului pe care L-a respins și L-a batjocorit pentru a asculta de minciună… (Apocalipsa 14, 10-11; II Tesaloniceni 2, 10-11).
Trebuie ca, privind în sus, să vadă fericirea acelora care au crezut în Iisus. Să-i vadă pe frații și pe cunoscuții lui pe care și el i-a batjocorit și înjurat pe pamânt. Trebuie măcar o data să vadă și el cerul și fericirea din el, unde și lui îi era păstrat un loc, dar pe care l-a pierdut pe vecie, fiindcă L-a lepădat pe Dumnezeu și L-a batjocorit pe Hristos. Trebuie, ca să fie apoi și mai chinuit. (Luca 16, 23).
Vrăjmașul lui Dumnezeu trebuie să-L vada pe Hristos cel Slăvit, Cel care a fost străpuns. Pentru că și el L-a străpuns. Trebuie să vadă fericirea ca să știe cu adevarat cât de nefericit este și va fi fără ea pe vecii vecilor. Trebuie să vadă cât a pierdut fiindcă n-a vrut să creadă. Trebuie să vadă frumusețea Adevarului pe care n-a vrut să-L primească și să-L urmeze, pentru a-și da cu adevarat seama de blestemul și osânda în care l-a dus minciuna pe care a iubit-o. Și diavolul pe care l-a ascultat. Căci fiecare trebuie neaparat să vadă odată Adevărul. Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci. Și pe urmă, în această îngrozitoare stare, se vor scurge peste cel pierdut, veacurile veșniciei în Uitare, în singurătatea sa, în ultima sa moarte. Nimeni apoi nu-și va mai aminti de el, nici din ceruri, căci numele lui a fost șters din Cartea Vieții (Apocalipsa 3, 5; Psalmul 69, 28), nici de pe pământul celor vii nimeni nu va mai pomeni numele lui, căci el nu va mai avea parte între ei (Psalmi 27, 13; 116, 9; 142, 5).
Moartea va închide în urma lui toate cele patru porți îngrozitoare ale ei. Și va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină, ca și cum nici n-ar fi fost.
Dar ferice de tine, suflet credincios! Tu nu vei mai vedea niciodată moartea, de nici un fel! Pentru tine a văzut-o Domnul tău Hristos. Pentru tine, Iisus Biruitorul a biruit moartea și a omorât-o. Pentru tine, moartea a fost înghițită de viață cum ziua înghite noaptea și lumina întunericul (I Corinteni 15, 54). Ca și cum nici n-ar fi fost. Tu, suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos, vei trece dintr-o viață la o altă viață, fără a simți nici măcar zguduirea cea mai mică a trecerii acesteia. Domnul Iisus Însuși ți se va arăta într-un nimb al luminii veșnice. Și în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, umplându-ți inima ta cu un har negrăit. Te va chema la Sine și te va cuprinde la Sânul Său. Corabia ta se va desprinde de la țărmul acesta lin, nesimțit de ușor… în cântări negrait de frumoase, în îmbrățișări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoasă și liniștită. Trecerea senină, plăcută și luminoasă. Însoțitorii iubitori, drăgăstoși și luminați. Iar primirea sărbătorească pe celălalt țărm va fi fericită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite. Lucrurile și ființele pe care le vei vedea te vor uimi și te vor ferici, pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi putut crede înainte și mult mai mult de atât.
Acolo în ceruri, fiind scris în Cartea Vieții, vei fi pomenit mereu înaintea Tatălui și a Îngerilor Lui, pentru că neuitate vor fi și mărturiile date de tine pentru Domnul înaintea oamenilor (Matei 10, 32). Pe pamânt, în mijlocul acelora care te-au cunoscut și care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta, de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci și tu le-ai pomenit lor de ale Domnului tău și de ale înaintașilor tăi. Tot ce ai făcut frumos pe pamânt pentru Domnul tău și pentru semenii tăi se va întoarce nespus mai frumos asupra ta însuți. Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă și neuitată, pentru că și tu le-ai amintit tuturor despre Domnul Iisus și despre ai Lui.
Prin alții, credința ta va trăi mereu, pilda ta frumoasă va fi înmulțită, rugăciunile tale pomenite, cântările tale cântate, numele tău amintit cu dragoste și cu respect între toți care Îl vor iubi pe Hristos, pâna în ziua veșniciei. Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe Domnul Hristos, acestea te vor iubi și pe tine. Nu te vor uita. Vor veni mereu cu drag și cu rugăciune la mormântul tău și pe urmele tale. Și astfel, niciodată și în nici un fel, tu nu vei mai vedea moartea. Ce curând și ce frumos se vor petrece toate acestea! Dar ce fel de om trebuie să fii tu, așteptându-le pe toate acestea! Ferice de-acum încolo de cei care mor în Domnul, căci faptele lor îi urmează. Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi toți așa.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
