Doamne-ajută-mi să pot plânge
ca pe-al meu orice păcat
pentru care nu se frânge
sufletul cel vinovat.
Să-mi pot cere eu iertarea
cu durerea cea mai grea
pentru vina celui care
a căzut în faţa mea.
Doamne-ajută-mi să pot plânge
ca pe-al meu orice păcat
pentru care nu se frânge
sufletul cel vinovat.
Să-mi pot cere eu iertarea
cu durerea cea mai grea
pentru vina celui care
a căzut în faţa mea.
Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat de-a lungul drumului său. Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă. Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Ţi-ai numărat tu bine puţinele zile pe care le mai ai, spre împlinirea multelor tale datorii? Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine? – şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc, sau folosindu-le rău? Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui, ci eşti tot nehotărât şi azi?
„Nimeni nu poate veni la Tatăl fără numai prin Mine” (Ioan 14, 6)
„Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, în numele lui Iisus Hristos” (II Corinteni 5, 20)
În tâlcuirile noastre de mai înainte, am arătat că Tatăl ceresc ne aşteaptă cu braţele deschise… El ne iubeşte cu o dragoste nemărginită. Vom spune însă acum că Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne iartă numai prin Jertfa cea mare a Fiului Său.
Chiar când iubirea cea mai scumpă mie
s-ar despărţi, Iisus, de viaţa mea,
iubirea Ta-mi va fi pe veşnicie
nedespărţită – ea, o, numai ea!
Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva
Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său.
„Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…”
Educaţia este în primul rând Lumină. Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, însetează după lumină şi caută lumina. Setea de cunoaştere este pusă de la începutul vieţii în sufletul omenesc, de aceea el doreşte mereu să vadă şi să ştie ce este înaintea lui, în urma lui, lângă el.
„Văzând mulțimile, Iisus s-a suit pe munte; şi așezându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-Şi gura, îi învăța, zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Leapădă ochii cei vechi și deschide-ți alți ochi, ochii cei noi pentru care ce vei vedea va fi totdeauna și totul sfânt. Leapădă urechile vechi și ascultă cu auzul cel nou, altfel nu vei putea desluși nimic. Leapădă-ți înțelegerea veche, o altă înțelegere să ai pentru cele ce ți se vor dezvălui, altfel totul ți se va părea nebunie (1 Corinteni 1, 23). Și cine nu înțelege așa, mai bine să nu înțeleagă nimic pentru că lucrurile Domnului sunt sfinte și cine se apropie de El trebuie să se apropie cu frică și cu evlavie.
Domnul nostru Iisus Hristos a iubit copiii şi tineretul – şi El ne-a învăţat şi pe noi să-i iubim. Pentru că tineretul este Viitorul. Dacă este tineretul sănătos – viitorul va fi puternic şi bun. Dacă este tineretul putred – viitorul nu poate fi decât nefericit. Dar viitorul tineretului depinde în cea mai mare parte de creşterea şi îndrumarea pe care i-o dau părinţii lui: părintele trupesc: Familia, părintele sufletesc: Şcoala, părintele duhovnicesc: Biserica.