Ceva despre rugăciunea cea adevărată
În vremea aceea, venit-a un om la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicând: „învățătorule, am adus pe fiul meu la Tine, având duh mut. Am zis ucenicilor Tăi să-l scoată și n-au putut”.
Săptămânile de post așezate înaintea Paștilor, tocmai cu acest scop au fost rânduite,
ca, în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem treaz în mintea noastră gândul și în inima noastră duhul care să ne îndemne spre curățire, pentru ca în zilele Sărbătorii Paștilor să ne putem înfățișa în chip cât mai vrednic înaintea lui Dumnezeu.
Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântuială, cum să fie ele luate aminte de Dumnezeu? Rugăciunile din obişnuinţă, care sunt rostite doar cu gura, fără nici o luare aminte la cuprinsul lor, la felul cum trebuie rostite şi la respectul cu care trebuie înfăţişate lui Dumnezeu, ce luare aminte din partea lui Dumnezeu mai pot aştepta ele?
Din marea şi eterna Clipă a minunii Bunei Vestiri, când sfântul înger Gavril, trimis de Domnul Dumnezeu, i-a adus Preafericitei Fecioare Maria vestea cea unic de mare şi fericită că ea a fost aleasă pentru cea mai mare Taină şi Minune prin care a început lucrarea de mântuire a omenirii această Fiinţă a căpătat o slavă Eternă atât în faţa cerului cât şi a pământului.
Nu lua hotărâri neînţelepte şi nu urma căi pripite, nu fi împins de uşurătate şi de încăpăţânare, nici de trufie sau de interes, în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să nu deschizi vadul dezbinării şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrătiţi. Nu te lăsa târât de porniri fireşti şi nici biruit de moleşeala cea „dulce” a ispitei, ca să nu ajungi o jucărie a păcatului şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Zis-a Domnul: „Cel ce voieşte să vină, după Mine să se lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său pierde-l-va pe el, iar cine-şi va pierde sufletul său, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el. Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Psalmul 14, versetul 5
Acum da, încă pot să râdă destul de mulţi şi să zică: Nu este Dumnezeu! Încurajaţi în această nesocotinţă de răbdarea cea mare a Lui, care îi lasă încă nepedepsiţi, ei pot să tăgăduiască încă Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu. Dar când Se va arăta Dumnezeu în toată măreţia Lui, în toată puterea şi slava Sa, — unde se vor mai ascunde ei şi ce munţi sau ce morminte îi vor mai putea acoperi de Faţa şi de Judecata Lui?
Ce-aproape sunt sicriul şi leagănul aici,
ce-aproape este vremea să cazi când te ridici,
ce-aproape e apusul de orice răsărit!
– gândeşte la plecare îndată ce-ai sosit.
Ce-aproape este plânsul de orice râs uşor,
ce-aproape este-ajunsul de orice călător,
ce-aproape este jalea de veselia ta!
– gândeşte la aceasta ’nainte de-a-nnopta.
Dacă am cunoscut prea mulţi tineri din felul celor descrişi mai înainte, în lunga noastră viață am cunoscut totuşi şi altfel de tineri, cu altfel de viaţă, decât ceilalţi.
„În vremea aceea, intrând Iisus în Capernaum, s-a auzit că este în casă şi s-au adunat mulţi, cât nu mai puteau încăpea nici pe lângă uşă şi grăia lor cuvântul. Şi au venit la El aducând un slăbănog care era purtat de patru inşi. Şi, neputând ei a se apropia de El din cauza norodului, au descoperit casa unde era şi, spărgând, au pogorât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului:
