Resurse

A scrie despre mamă aşa cum se cuvine, a vorbi despre dragostea de mamă, despre crucea şi jertfa mamei, aproape că nu pot. Sunt pe pământ, atâtea iubiri pe care le mai poţi înţelege; ele sunt oarecum pământeşti. Iubirea fiicelor, iubirea prietenelor, iubirea soţiilor chiar. Dar o iubire ca a mamei cred din toată inima mea că nu mai este alta pe lume. În ea parcă nu-i nimic pământesc. În ea parcă totul este ceresc. Puterea iubirii de mamă, statornicia ei, curajul ei, răbdarea ei, căldura ei, bunătatea, iertarea ei, nu pot fi apropiate decât de cele ale iubirii lui Dumnezeu.

Voluntariatul, legământul și școala biblică din cartea lui Neemia

Spuneam despre cartea lui Neemia, că cuprinde în sine toată lucrarea Oastei Domnului. să cercetăm în continuare acest lucru.

Lucrarea lui Neemia a fost în primul rând, un voluntariat. De bună voie, din dragoste pentru zidurile surpate ale Ierusalimului, a intrat în muncă și luptă Neemia și luptătorii lui. Le-am zis atunci – scrie Neemia – vedeți starea nenorocită în care suntem. Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidurile Ierusalimului și să nu mai fim de ocară… Și ei au zis: Să ne sculăm şi să zidim. Și s-au întărit în această hotărâre bună (Neemia 2, 7-18).

Adu-ți aminte de mine, spre bine, Dumnezeule pentru tot ce-am făcut, timp de doisprezece ani, pentru poporul acesta. (Neemia 5, 19)

E izbitoare asemănarea între cele istorisite în cartea lui Neemia și între istoria Oastei Domnului. Am cunoscut și eu de mult această asemănare. În fosta foaie Lumina Satelor (anul 1927) m-am ocupat și cu ea într-un tâlc. N-am mai stăruit însă asupra ei, să nu mi se spună că, vezi Doamne, fac „tâlcuiri personale”. Vremea însă, iată, o impune din nou. Frământarea ce-a dat peste Oaste o impune cu și mai multă putere.