Voluntariatul, legământul și școala biblică din cartea lui Neemia
Spuneam despre cartea lui Neemia, că cuprinde în sine toată lucrarea Oastei Domnului. să cercetăm în continuare acest lucru.
Lucrarea lui Neemia a fost în primul rând, un voluntariat. De bună voie, din dragoste pentru zidurile surpate ale Ierusalimului, a intrat în muncă și luptă Neemia și luptătorii lui. Le-am zis atunci – scrie Neemia – vedeți starea nenorocită în care suntem. Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidurile Ierusalimului și să nu mai fim de ocară… Și ei au zis: Să ne sculăm şi să zidim. Și s-au întărit în această hotărâre bună (Neemia 2, 7-18).
Iată deci, lucrarea lui Neemia a purces dintr-o hotărâre bună. Dintr-o hotărâre de bună voie, dintr-un voluntariat. Acest voluntariat a dres zidurile Ierusalimului. Tot așa a plecat la drum și Oastea Domnului. A purces la drum dintr-o hotărâre bună luată contra bețiilor, sudalmelor și altor păcate, în pragul anului 1923. A purces la drum dintr-o chemare către cei care de bună voie vor să intre la luptă contra păcatelor. La lupta pentru dregerea zidurilor ruinate ale Ierusalimului nostru și ale Ierusalimului țării noastre.
Cu acest voluntariat am clădit ceea ce am clădit timp de doisprezece ani. Și numai cu acest voluntariat se va putea sfârși cu bine lucrarea începută. Din clipa când acest voluntariat va fi schimbat și înlocuit, lucrarea cea binecuvântată a Oastei va înceta.
Voluntariatul de la Neemia era întărit și printr-un legământ. Pentru toate acestea noi am încheiat un legământ pe care l-am făcut în scris… Iată pe cei ce și-au pus pecetea (Neemia 9, 38). Urmează apoi cu numele cei care au iscălit legământul, în frunte cu Neemia. Nu sunt mulți. Se află înșirați la Neemia capitolul 10, versetul 1-27. Între ei sunt preoți (leviți) și laici. În ce stă legământul lor? Au făgăduit, cu jurământ și au jurat să umble în legea lui Dumnezeu… să păzească și să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânul nostru, orânduirile și legile Lui (Neemia 10, 29).
Iată legământul Oastei, legământul ostășiei noastre. Am făcut și noi un legământ (nu jurământ) să păzim toate poruncile Domnului. La picioarele Crucii am făcut legământ să trăim o viață nouă, o viață de luptă și biruință asupra păcatului. Iar acest legământ l-am făcut o seamă de leviți (preoți) și o seamă de laici și am iscălit și noi acest legământ prin mărturisirile ce le-am în scris și prin grai. Am făcut legământ cu Domnul și vrem să trăim și să luptăm în acest legământ până la moarte.
Și mai are voluntariatul lui Neemia două lucruri pe care le are și Oastea Domnului. Are școala biblică (cap. 7 și 8). Poporului i se citea deslușit cartea Legii lui Dumnezeu și i se arăta înțelesul (Neemia 8, 8). Citeau în fiecare zi din Cartea Legii lui Dumnezeu (Neemia 8, 18). Și tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii (Neemia 8, 9). Și după ce au citit în cartea Legii și-au mărturisit păcatele (Neemia 9, 3). Mai ales Ezra, preotul, le tâlcuia cu putere cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, iată și școala noastră biblică în cartea lui Neemia. Și noi am aflat cartea Legilor lui Dumnezeu, Biblia și citim în fiecare zi din ea. Și am plâns când am auzit și auzim cuvintele ei. Și după ce am aflat cuvintele ei, ne-am mărturisit păcatele și le strigăm de se aude în toată țara. Și ne petrecem mereu în școala aceasta binecuvântată.
La Neemia, cap. 10 versetul 32, este și legământul pentru ziua Domnului și praznicele Domnului. Voluntarii au făcut legământ că în ziua Domnului și în sărbători, nici ei nici servitorii lor nu vor lucra nimic. Iată aici și legământul pe care l-am făcut și noi ostașii Domnului de a cinsti ziua Domnului și praznicele Domnului, așa cum se cuvine, rupând-o cu batjocurile cu care sunt batjocorite azi praznicele Domnului. La Neemia capitolul 10, versetul 32-39 este și grija pentru Casa Domnului pe care așișderea și noi ostașii Domnului o avem și o practicăm.
Pe lângă acestea, vom arăta, într-un număr viitor și rosturile naționale ale mișcării lui Neemia și ale mișcării Oastei Domnului.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 23, pag. 4
