Resurse

În măsura în care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, este primit într-un suflet, acesta va fi totdeauna urât de lume; în măsura în care Cuvântul Se întrupează în cuvintele și în faptele sale, în viața sa, în trăirea sa, credinciosul lui Hristos ajunge neaparat să iasă din lume, adică din felul păcătos de viețuire a lumii, iar din pricina aceasta lumea îl va urî mereu tot mai mult.

Uneori auzi pe câte un ucenic al Domnului Iisus plângându-se că lumea nu-l mai poate suferi… Sau mirându-se și neînțelegând de ce tocmai acum, când umblă să facă binele, lumea nu-l privește decât cu ură, îi vorbește cu dispreț și îi răsplătește cu rău.

În toate luptele lor, ucenicii lui Hristos aveau nevoie de ceva mai mare decât lumea, mai tare decât moartea și mai tare decât viața lor ca să-i poată face să treacă peste toate acestea, prin toate acestea și pentru toate acestea. Acest ceva le-a dat Hristos! Și acest ceva i-a facut în stare să biruiască totul. Acest ceva nu i-a lăsat niciodată biruiți de nimic. Acest ceva era, este și va fi bucuria lui Hristos în ei.

Credința lui Hristos este puternică și biruitoare. Nădejdea lui Hristos este luminoasă și încurajatoare. Iubirea lui Hristos este dulce și mângâietoare. Răbdarea lui Hristos este pașnică și liniștitoare, da, bucuria lui Hristos este eroică și strălucită. Bucuria lui Hristos este cât toate celelalte la un loc și poate și mai mult.

Am pierdut toate, ca să câștig pe Hristos (Filipeni 3, 8). Hristos în voi nădejdea slavei. Voi aveți totul deplin în El (Coloseni 1, 27; 2, 10).

Măreață, minunată taină. Nu-s cuvinte de a o spune; numai inima predată, izbăvită de domnia eului și stăpânită de Duhul, trăiește taina în ascuns de orice ochi omenesc. Ce ospăț! Ce cântece! Ce doruri! Ce mulțumire! Ce bucurie! Numai la El. I Corinteni 2, 9 se gustă de aici, de acum. Dar ce va fi însuși ospățul! El este comoara ascunsă…