În măsura în care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, este primit într-un suflet, acesta va fi totdeauna urât de lume; în măsura în care Cuvântul Se întrupează în cuvintele și în faptele sale, în viața sa, în trăirea sa, credinciosul lui Hristos ajunge neaparat să iasă din lume, adică din felul păcătos de viețuire a lumii, iar din pricina aceasta lumea îl va urî mereu tot mai mult.
Uneori auzi pe câte un ucenic al Domnului Iisus plângându-se că lumea nu-l mai poate suferi… Sau mirându-se și neînțelegând de ce tocmai acum, când umblă să facă binele, lumea nu-l privește decât cu ură, îi vorbește cu dispreț și îi răsplătește cu rău. Tocmai acum, când el caută să fie cel mai cinstit, mai înfrânat, mai corect și mai binevoitor cu toți, tocmai acum el a ajuns de nesuferit celor mai mulți! De ce înainte, când nu-i păsa de nici o virtute, el era pe placul lumii, era iubit de ea, era însoțit și era respectat? Explicația este Numele lui Iisus.
Slăvește-L pe Domnul Iisus, fiul meu drag, tocmai pentru ura aceasta pe care n-o meriți întru nimic, dar care este o binecuvântată dovadă biblică, pentru care trebuie să fii fericit, că te asemeni cu Domnul tău Iisus. Dacă într-adevăr n-o meriți, ci ura aceasta este numai pentru Iisus, ferice de tine.
Lumea nu te urăște în realitate pe tine, ucenicule al lui Iisus, ci urăște schimbarea cea bună care s-a făcut în tine prin Domnul tău Iisus. Îl urăște pe Acela care a făcut marea schimbare duhovnicească din viața ta. Îl urăște pe Hristos, Care Se realizează în ființa ta cea nouă și pe Care răul cel din lume nu-L poate suferi.
Până ce erai om lumesc și aveai fapte lumești, și căderi lumești și vorbiri lumești aveai și vrăjmași lumești, dar aveai și prieteni lumești; soarta ta era să fii osândit deodată cu lumea. Când ai devenit un om duhovnicesc, când toate cele lumești le-ai părăsit pentru totdeauna, tu ai pătruns în stări și în sfere duhovnicești. Acum toate luptele tale sau ispitele tale, sau bucuriile, sau chemările tale, sau vrăjmașii tăi, sau izbânzile tale, sau înfrângerile tale vor fi duhovnicești și tu vei avea soarta Lucrării Duhului Sfânt.
Puterea răutății care lucra în om când el era fără Hristos și pe care a alungat-o din inima lui o dată cu păcatul pe cate l-a plâns la Crucea lui Hristos când s-a predat Domnului vine din nou și din nou, luptând să-L alunge pe Hristos din inimă și să-l cucerească pe om din nou pentru păcat; și asta este ura lumii. Fericit acela care biruie pe satana și lumea. Vai de cel învins de acești vrăjmași.
Nu te mira că te urăște lumea (Ioan 15, 18-19). Nu-ți pară rău că toți cei ce te încurajau îndeaproape cândva te înconjoară pe departe acum din cauza Domnului Iisus. Nu face înlesniri lumii acesteia și nu întrista pe Duhul Sfânt. Nu merge de la Hristos la lume și apoi iarăși de la lume la Hristos, căutând să nu te strici nici cu lumea, dar să rămâi și cu Hristos. Căci cu lumea vei rămâne în acest fel, dar cu Hristos nu vei putea.
Distanța dintre Hristos și lume este din ce în ce tot mai mare pentru un om hotărât Domnului. Ura lumii pentru Hristos crește din ce în ce tot mai mult. Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va tot adânci, atât de hotărât, încât nu va mai fi cu putință nici o cale de mijloc, nici cât pare că poate fi acum. Așă că va trebui să alegi clar și tu ori una, ori alta.
Alege-L, frate, hotărât și statornic pe Hristos, oricât de mare ar fi ura cu care lumea se va năpusti asupra ta. Căci dragostea lui Dumnezeu nu numai că te va însoți acum, dar te va răsplăti cu o despăgubire veșnică pentru tot ce ai de suferit pentru El. Hristos să te ajute așa!
Trebuie să înțelegem limpede Cuvântul Domnului Iisus, când este vorba de lume. Trebuie să știm face bine deosebirea dintre “lumea” pe care trebuie s-o iubim și “lumea” pe care trebuie s-o urâm. “Lumea” din care să ieșim și “lumea” de care nu trebuie să ne putem despărți, pentru a o aduce la Hristos. “Lumea” pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât Și-a dat pe Singurul Său Fiu pentru mântuirea ei (Ioan 3, 16) și “lumea” a cărei iubire este o vrăjmășie cu Dumnezeu (Iacov 4, 4).
O, Doamne Duhule Sfinte, desparte-ne Tu deplin de una și învață-ne să n-o uităm pe cealaltă. Amin.
Traian Dorz, Mărturisirea strălucită
