Acum duminică avem la rând pilda cu Lazăr cel sărac care cerşea la uşa bogatului pe care până şi câinii îl întreceau în milostenie. Dar moartea a schimbat situaţia: pe Lazăr l-a ridicat din gunoi în „sânul lui Avraam”, iar pe bogatul l-a aruncat în focul iadului. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 17, 19-31)
Ce carte binecuvântată este Biblia! Şi ce multe şi nesfârşite sunt binecuvântările ei! Biblia este un izvor de apă vie ce va curge mereu până la sfârşitul veacurilor, dând tuturor celor ce se adapă din ea: pace, mângâiere, tărie, putere, har, viață, mântuire.
Psalmul 31, versetul 15
Nici o întâmplare din lumea întreagă nu este întâmplătoare. Nimic din ceea ce se petrece pe faţa pământului nu cade la nimereală, dezordonat şi întâmplător. Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele şi au o tainică rânduială în înlănţuirea lor.
Acum duminică avem la rând evanghelia de la Luca 8, 26-39, cu vindecarea unui îndrăcit. Această evanghelie vine la rând – cu mici deosebiri – de patru ori în duminicile de peste an. Noi o avem tâlcuită – în alt şi alt fel – în toate cele patru rânduri.
Ce putere tainică este în Cuvântul lui Dumnezeul! Nici un alt cuvânt din această lume nu are puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Iar această putere ne-o arată şi ne-o recomandă Însuși Dumnezeu. Însuşi El ne spune despre Cuvântul Lui că este ca o ploaie aducătoare de roadă. „Precum ploaia şi zăpada se coboară din cer şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să odrăslească… tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, şi va face voia Mea“ (Isaia 53, 10-11).
„Și i-a zis Domnul lui Avram: «Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în țara care voi arăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat». Şi s-a dus Avram precum i-a zis lui Domnul. Și a luat pe Sara, nevasta sa, şi pe Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile care agonisise şi au ieşit ca să meargă în pământul Canaan“… (Citiţi pe larg la Facere, cap. 12).
Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.
Psalmul 31, versetul 1
Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos. Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui. După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Matei 5, 16) sau hulesc Numele Lui (Romani 2, 24).
Psalmul 30, versetul 6
O Doamne, cât de puţini sunt acei oameni cărora, şi când le merge bine, să nu li se îngâmfe inima şi să nu li se întunece mintea… Cât de puţini sunt oamenii care, în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice, în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, în zilele stăpânirii unor bogăţii lumeşti, în zilele când toate treburile le merg în plin, când pe tot ce pun mâna sporeşte, reuşeşte şi creşte — cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci să cugete lucruri înţelepte, să aibă purtări echilibrate, să se poarte după buna măsură!…
Acum duminică avem la rând evanghelia cu învierea tânărului din Nain pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Iisus a oprit convoiul, S-a atins de sicriu şi a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te”. Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi”. (Citiţi această evanghelie pe larg la Luca 17, 11-17)