Psalmul 39, versetul 4
Adesea spunem: «acum câteva zeci de ani», aşa de simplu cum am spune «acum câteva clipe». Spunem «ieri» unei vremi care a trecut cu mulţi ani în urmă…, poate zeci, poate sute, poate chiar mii de ani… Căci Trecutul este ca o apă fără fund în care tot ce se adânceşte de la suprafaţă în jos este acoperit la fel, fie că este mai puţină apă, fie că este mai multă deasupra lui.
Cât de trecător sunt! N-am decât trei zile de viaţă: ieri, azi şi mâine… Trei zile, atât de scurte cât sunetul numelui lor. Trei zile scurte din care cea mai scurtă este azi. Ziua de azi, adică prezentul meu în care mă mişc, vorbesc, lucrez. În care mă mişc pe un drum bun sau rău… Vorbesc adevăr sau minciună. Lucrez pentru Dumnezeu sau pentru diavolul. O, cât de trecător sunt într-adevăr!
Zilele mele sunt ca nişte cuvinte scrise pe nisipul suflat de vânturi sau pe zăpada topită de soare… Paşii mei sunt ca urmele umbrelor pe ape, iar faptele mele, ca nişte sunete scurte peste un auz. Viaţa mea întreagă este ca o suflare.. Suflare şi slabă şi scurtă. Cât de trecător sunt! Chiar dacă aş trăi sute de ani, tot aşa mi s-ar putea spune, fiindcă oricât de lung ar fi «azi», aşa de curând devine «ieri» — iar după ce azi a devenit, îmi dau seama cât de scurt a fost într-adevăr.
O, sufletul meu, dacă acesta este adevărul, atunci iată cât de însemnat lucru este să fii treaz în orice zi, încă din dimineaţa acestui scurt «azi»! Răscumpără Timpul! — mă sfătuieşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu (Efeseni 5, 16), ca să mă facă atent încă de la început, încă din tinereţe, încă de acum. Unitatea de măsură pentru Timp fiind secunda, Doamne, cât Timp am pierdut eu!… Cât am risipit fără folos!… Cât am întrebuinţat rău, spre împovărarea sufletului! Cât am risipit deja din acest scurt «azi» în care îmi trăiesc picătura mea de Timp, de care depinde fericirea sau nefericirea sufletului meu — şi poate a multora — pentru tot lungul, eternul şi nesfârşitul «mâine», care urmează după scurtul «azi», pentru tot viitorul veşnic care urmează după Prezentul atât de trecător!
O Doamne, Dumnezeul Cel Veșnic, Te rog din tot sufletul meu să ai milă de mine, care sunt mai trecător decât o efemeră, decât acea ființă care trăiește doar o zi, o clipă… Căci și viața mea pământească, față de veșnicie, este nici cât a ei. Învață-mă să-mi număr bine anii, ca să capăt o inimă înțeleaptă! Învață-mă ca acești ani scurți să-i știu folosi după voia Ta, umplându-I cu gânduri frumoase, cu fapte vrednice și cu trăiri folositoare! Spre a-mi pregăti astfel în Viitorul spre care merg un pat moale și curat în care să pot odihni în pace, să-mi pregătesc un drum plăcut și un nume vrednic. Ajută-mă, Doamne Iisuse, ca în scurta mea trecere prin lumea aceasta de necazuri, prin noaptea aceasta de păcate, prin hățișul acesta de ispite și încercări să pot fi o dâră luminoasă pe urmele Tale, o rază a dragostei Tale prin lumea și prin Timpul peste care am trecut în zborul scurt, atât de scurt! Te rog aceasta, Doamne, pentru ca după cum este de tainic și de frumos Trecutul din care am fost desprins și Viitorul în care vreau să mă cuprind, așa să-mi fie și Prezentul în care mă realizez, prin trăirea cu Tine, ca un rod pentru cel dintâi și ca un merit pentru cel din urmă. Atunci «azi» s-ar întregi desăvârșit cu «ieri» și cu «mâine», prefăcându-se Veșnicia luminată de o fericire tot mai conștientă de ea însăși și de aceea tot mai desăvârșită în Tine, veșnic și veșnic. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2
