Călătorilor ce merg spre Sion – Ioan Marini

Evanghelistul scrie:
Călătorilor ce merg spre Sion. Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi… Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa (Apocalipsa 2:10, 3:11).

Scumpi călători, Evanghelistul, prietenul vostru, care se bucură că v-a putut fi de folos la hotărârea ce ați luat de a merge spre Patria cerească, vă întâmpină azi din nou,

cu bucurie că v-a întâlnit pe calea aceasta, având astfel prilejul de a vă spune din nou câteva cuvinte de îndemn.

În primul rând imi pare bine că ați ascultat sfatul ce vi s-a dat și hotărându-vă, ați pornit pe drumul spre Patria cerească. În al doilea rând, mă bucur foarte mult  că ați trecut prin încercări și-ați biruit, rămânând statornici până în ziua de azi, cu toate multele voastre slăbiciuni. Dacă veți stărui până la sfârșit, la vremea potrivită veți secera, dacă nu veți cădea de oboseală.

Înaintea voastră este o cunună nestricăcioasă; ”alergați în așa fel ca s-o căpătați”.

Sunt unii care pornesc spre cununa aceasta și după ce au alergat mult după ea, vine un altul și le-o risipește. De aceea, țineți ce aveți, pentru ca nimeni să nu vă ia cununa. N-ați scăpat încă de bătaia puștii diavolului, nu v-ați împotrivit încă până la sânge împotriva păcatului. Împărăția să fie totdeauna în fața ochilor voștri și credeți cu tărie în cele ce încă nu se văd.

Nu vă lăsați prinși în lucrurile acestei lumi.

Mai presus de toate, păziți-vă  inimile voastre și de toate poftele lor, căci amândouă sunt ”nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rele”.

Faceți-vă fața ca o cremene: toată puterea din cer și de pe pământ este de partea voastră  (Ioan 4:36; Galateni 6:9; I Corinteni 9: 24-27; Apocalipsa 3:11; Evrei 12:4).

Fiii mei, ați auzit din Cuvântul adevărului Evangheliei că ”prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția Cerurilor” și iarăși că ”necazuri și lanțuri vă așteaptă din cetate în cetate”. De altfel, știți bine că acesta a fost și drumul Stăpânului nostru și al martorilor Lui. Când a fost aici, El însuși a trebuit să sufere crucea, ocara și rușinea, dar privind la slavă, El a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie acolo sus.

Știind aceasta, iubiții mei, deprindeți-vă cu gândul de a suferi, de a răbda, de a muri. De ce să vă gândiți la liniște, unde ea nu se poate avea? De ce să vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, să vă încredeți în făgăduințele deșarte ale oamenilor vicleni și înșelători și să vă păgubiți sufletele de veșnicia slavei. Aveți în voi gândul lui Hristos. Puneți-vă hotărârea de-aL urma… cu orice preț. Ațintiți-vă privirile la El (Evrei 3:1, 12:2); păstrați mărturia pe care ați primit-o (Evrei 4), fiți credincioși până la moarte și împăratul vă va da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10). Fiți oameni, și încredințați lui Dumnezeu, ca unui Ziditor credincios, paza sufletelor voastre și faceți ce este bine (I Petru 4:19).

Nu vă fie teamă de ceea ce veți mai avea de suferit. El a spus: ”Eu te întăresc (Isaia 41:10). În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți căci Eu am biruit lumea (Ioan 16:35).

Mergeți mai departe cu tovarășul Încredere în Dumnezeu și n-aveți nici o teamă. Totul va fi bine și chiar foarte bine. Ce mult o să vă bucurați la urmă. Cum ați auzit adevărul și știți bine, la slavă trebuie să intrăm pe calea crucii și a lacrimilor căci nu ne este îngăduit să mergem în cer într-un pat de puf.

Totul este bun când sfârșește bine, de aceea, să arăm pământul cel mai tare, cu gândul la snopii de la seceriș; și dacă alții cârtesc și privesc înapoi când bate vântul, noi să învățăm să cântăm pe cale și să ne ațintim și mai bine privirile la Împărăția spre care mergem.Aduceți-vă aminte de scaunul harului. În fiecare zi aveți dreptul să stați la treptele lui și să luați în Numele Fiului Împăratului tot ceea ce aveți nevoie. El mijlocește pentru noi și ne îndeamnă să fim tari în mărturisirea noastră, să nu părăsim adunarea și pe tovarășii de călătorie și mai ales pe Acela care ne-a răscumpărat, dându-ne această bună nădejde (Evrei 3:6, 10:25).

Când veți fi foarte obosiți și veți fi ispitiți că necazul ține prea mult, aduceți-vă aminte de făgăduința care a înviorat inimile a mii de călători: ”Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. Pentru sfinți nu este nici o inchisoare care să n-aibă o fereastră prin care să se poată vedea în palatul Împăratului. Când Ștefan, întâiul martir era lovit cu pietre, ”și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:55). Cine nu știe de cei dintâi martiri, cum se bucurau de vânătăile lor, cântau cântări de laudă în butuci, se lăudau cu legăturile lor, întindeau mâinile spre flăcări și biruitori înaintau prin foc spre cer… când cei trei tineri erau în cuptorul de foc, Domnul era cu ei…a fost cu Daniel în groapa leilor. ”În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor și îngerul care era înaintea feței Lui i-a mântuit; El însuși i-a răscumpărat în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime (Isaia 63:9). Domnul va fi și cu voi.

Domnul să vă binecuvinteze drumul vostru, iubiți călători, să ajungeți cu pace la capătul călătoriei voastre, așa ca la sfârșit să puteți spune: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da Domnul în ziua aceea (II Tim. 4: 7,8).

Ioan Marini, Ziarul "Familia Crestina", anul 1942, nr. 6-7, pag. 18