Mijlocul, adică partea cea mai slabă și primejduită, credinciosul trebuie să o aibă încinsă cu Adevărul. Adică să fie bine legat de ascultarea Cuvântului Dumnezeiesc – care este învățătura cea dreaptă și sănătoasă a Bisericii Domnului. Aceasta va fi și tăria, și apărarea lui în lupta sa cu oricare dintre cei potrivnici (Tit 1, 9).
Platoșa neprihănirii înseamnă trăirea unei vieți de înfrânare și evlavie, ferirea de dorințe desfrânate, uciderea plăcerilor păcătoase, viețuirea în dragoste curată și binefăcătoare cu tot ce dă și primește aceasta; – iată, aceasta este puternica apărare a inimii de tot ce poate să o străpungă ucigaș!
Picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii înseamnă hărnicia și osteneala în lucrarea de mântuire și de chemare a Evangheliei. Ce frumoase sunt aceste picioare pe munți… – adică trăirea pe înălțimile curăției, când Îl mărturisesc pe Hristos (Mica 5,5; Efeseni 2,14; Isaia 52,7).
Scutul credinței neclintite, primită o dată pentru totdeauna (Iuda 3-4), este adăpostul puternic sub care luptă un adevărat ostaș al lui Hristos. Apărat de o statornică credință, el va fi totdeauna ferit de săgețile arzătoare ale dezbinării. De îndoielile și certurile sectare. De lepădările de la credință, cu tot focul acestora pierzător și nimicitor (Romani 1, 28-32). Coiful mântuirii înseamnă înțelegerea înțeleaptă a Cuvântului Sfânt și păstrarea puternică a învățăturii într-o minte sănătoasă, bine orientată și nemaisucită de ideile străine care străpung mintea multora, care le clatină capul și le prăbușesc sufletul în prăpăstii din care nu mai pot ieși niciodată. Sabia Duhului este Cuvântul Sfânt bine cunoscut și bine mânuit împotriva oricărui potrivnic al credinței și învățăturii. Toate celelalte fiind arme de apărare, Sabia este o armă de atac. Dar tot în slujba apărării! Cuvântul trebuie să fie potrivit cu învățătura, cu slujba învățăturii și în apărarea ei împotriva oricăror potrivnici (Tit 1,9).
Înarmat în felul acesta, frate luptător al lui Hristos, nu trebuie să te mai temi niciodată și de nici un fel de vrăjmași! Nu te teme de toată uriașa mulțime de filisteni, nici de câte un Goliat cumplit care se desprinde amenințător și vine spre tine batjocorindu-L pe Dumnezeul tău (1 Samuel 17, 42-47)! Nu te teme chiar dacă Domnul îi îngăduie vreunui Goliat să te pălmuiască o vreme! Ai puternica încredințare în Dumnezeul tău Cel tare, Care va interveni la timp, zdrobindu-l. Nici un filistean batjocoritor de Dumnezeu n-a rămas nepedepsit prea mult timp!
Cât n-ai pierdut credința în puterea lui Hristos și nădejdea în izbânda Adevărului, și dragostea părtășiei cu frații tăi, – atâta vreme poți fi căzut, dar nu vei fi învins și nici înfrânt niciodată! Poți fi călcat, dar nu vei fi zdrobit. Hristos, chiar prin aceasta te va ridica biruitor, încă și mai întărit pe picioarele tale și pe Stânca Lui!
Taina biruinței stă în puterea de a privi la Dumnezeu și de a alerga la El în momentul cel greu al luptelor și al amenințărilor vrăjmașului nostru.
Dacă, plin de liniște, rămâi gata de orice în fața Goliatului tău, dacă, liniștit, ești gata de orice în fața filistenilor tăi, dacă liniștit, ești gata și să suferi și chiar să mori, – niciun vrăjmaș și nicio putere din lume și din iad nu-ți mai pot face niciun adevărat rău. Când Duhul Sfânt îți îndreaptă și îți ține ațintite privirile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos (II Tesaloniceni 3, 5), nimeni nu-ți va mai putea face nici un rău sufletului tău (Matei 10, 28). A crede în Dumnezeu e mult – dar nu-i de-ajuns! A te încrede în El este totul. În Dumnezeu mulți cred. Dar la încrederea în El au ajuns puțini. Și au rămas și mai puțini.
O clipă de înălțare a gândului până la Hristos, cu încrederea în Slava Puterii Lui, în Cuvântul făgăduinței Lui, în grija dragostei Lui, în înțelepciunea orânduirilor Lui și în strălucirea izbăvirilor Lui îți va fi de-ajuns în orice împrejurare! După aceea vei putea privi, vei putea răspunde, vei putea tăcea, vei putea răbda, vei putea zâmbi, vei putea ierta totul, – liniștit și senin ca Mântuitorul tău, nedorind altceva pentru răstignitorii tăi decât, cu îngerească sinceritate, pocăința și mântuirea lor. Numai prin încrederea deplină ești un biruitor deplin! O, Doamne și Dumnezeul nostru, dă-ne această biruitoare încredere în Tine totdeauna! Amin.
Traian Dorz, Poțile veșniciei
