Orice credincios din poporul Domnului este dator să nu-i primească şi să nu-i urmeze pe cei care fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii primite întâi; să nu-i primească şi să nu-i urmeze nici pe cei ce le aduc o altă evanghelie, adică o altă interpretare, deosebită, asupra învăţăturii şi a credinţei lor. Blestemându-i şi pe cei care o aduc, şi pe cei care îi primesc (Galateni 1, 8-9 şi 5, 12; Romani 16, 17-18; II Ioan 10, 11).
Dumnezeu a rânduit pentru noi steagul acesta şi Oastea aceasta în care ne-a chemat şi ne-a poruncit să-I slujim şi să ieşim la luptele Lui. În ea ni s-a dat făgăduinţa mântuirii, calea mântuirii, slujba mântuirii şi în ea trebuie să ne-o ducem până la moarte, aşa cum am primit-o de la început prin omul trimis de Dumnezeu, care ne-a spus clar solia cu care a venit el.
Nici unul dintre noi n-avem dreptul să n-ascultăm sau să părăsim calea asta pentru alta. Nici unul dintre noi n-avem nici o dezvinovăţire şi nici o iertare dacă n-ascultăm şi dacă nu o păstrăm întocmai cum am primit-o de la Dumnezeu.
Pentru fiecare dintre noi are valabilitate porunca ascultării de mai-marii noştri (Evrei 13, 17; I Tesaloniceni 5, 12-13; I Timotei 5, 17). Căci unde nu este ascultare, este neascultare; şi unde nu este ordine, este dezordine.
Aşa că dacă nu asculţi de părinţii tăi duhovniceşti şi de fraţii tăi, atunci de Dumnezeu nu asculţi. Dumnezeu nu-ţi va trimite nici ţie şi nici nimănui îngeri din cer să te lămurească, ci te îndrumă să-i asculţi pe mai-marii tăi. Iar dacă nu-i asculţi şi nu-i recunoşti pe aceştia, alţii nu-ţi va mai trimite Dumnezeu niciodată (Luca 16, 31). Ci vei muri în rătăcirea trufiei tale.
Te rugăm, Domnul şi Dumnezeul nostru, dăruieşte tuturor ostaşilor un înalt simţ al înţelepciunii, al disciplinei şi al statorniciei, cu care să Te slujească, fiecare luptând cinstit şi credincios până la moarte sub Steagul unde l-ai aşezat, în Oastea în care l-ai înscris, între fraţii cu care l-ai unit, până la biruinţa din urmă a Ta şi a lor.
Nu lăsa, Doamne şi Dumnezeul nostru, pe nici unul dintre ostaşii Tăi să fie nesupus, nici dezertor, nici vagabond, nici dezordonat, nici tulburător şi nici nepăsător, nici dezbinat de Oastea Ta şi de Biserica Ta, ci, în unitatea frăţească unde l-ai rânduit tu să stea, – acolo să lupte şi să trăiască, să moară şi să învie.
Traian Dorz, Cununile slăvite
