Aur și zgură (I) – Traian Dorz

Dacă n-ai zgură, fii sigur că Domnul nu te pune în foc. Dacă este în tine vreun păcat care trebuie ispășit sau vreo slăbiciune care trebuie înlăturată, e mai bine să fii curățit acum decât să fii ars în veci. Spre a rămâne numai aurul curat al vieții tale în Hristos.

Adevărul te face superior, oricât ai fi de simplu, când te ții în umblarea și mărturisirea lui sfântă. Și te face puternic, oricât ai fi de slab. Minciuna te coboară te face inferior, oricât ai trece de înțelept și de serios… Și te prăbușește în ridicol, oricât te-ai crede de tare. Cinste ție, fiu curajos al Adevărului, care ai vrut ca, prin mărturisirea ta, Mântuitorul tău să fie slăvit și a fost slăvit. Mântuitorul tău a făcut prin tine ca vrăjmașii Lui să fie înfrânți și rușinați. Și așa au fost. Iar tu ai ajuns nemuritor. Cinste ție acum și în veci. Și cinste tuturor care vor mai face așa, până la venirea Domnului nostru, apărând cu curaj Adevărul în Numele Domnului Iisus.

Ocara este răspunsul asupritorului prost, când înfumurarea și răutatea lui n-au alt mijloc de răzbunare față de unul mai slab. Și nici un alt argument împotriva celui ce apără adevărul. Ce înjositor este pentru orice om să recurgă la înjurătură și la ocară, la aceste mijloace rușinoase, față de un alt om, spre a-l doborî, spre a-l silui, spre a-l constrânge. Este cu atât mai înjositor, cu cât cineva se pretinde mai mare și mai sus-pus. Orice părere ar avea cineva, orice stare ar avea el și orice convingeri, nici unui om nu trebuie să i se încalce de către un altul dreptul la calitatea lui de om.

Adevărul și dreptatea unei idei demne sau ale unei cauze drepte se impun prin ele însele, liniștit sau puternic, prin roade sau prin timp, însă totdeauna demn. Acela ce trebuie să recurgă la constrângere și la ocară, acela este nedemn și netrebnic. Cine ocărăște este un om fără cinste și fără rușine, arătându-se nevrednic de nimic altceva. Este o ființă care dovedește că nu are nici dreptate, nici minte și nici alt raspuns.

Nu te simți niciodată atins de ocări când nu le meriți. Dacă nu te cobori tu de pe înălțimea curată a adevărului și frumoasă a cinstei, noroiul nici unei ocări nu te poate atinge… Ocara nu se poate ridica în sus, ea se varsă în jos ca orice murdărie. Și-l atinge numai pe acela care s-a înjosit mai întâi el însuși până la ea.

Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor