Prietene, sunt veacuri – Traian Dorz

– Prietene, sunt veacuri de când un chip de fum
a scris aceste lacrimi ce tu le cânți acum.
Demult e iar țărână condeiul ce le-a scris
și visul ce le-atinse, demult e iarăși vis.

S-a reîntors în sine cuvântul liniștit
ca raza iar în floare când fructul s-a-mplinit,
ca norul iar în mare când rodul și-a adus
– dar Harul și Iubirea din ele n-au apus.

Lumina și Iubirea ți-aduc acest mesaj
răzbind prin timp și lupte cu neclintit curaj.
Tot ce-i din ele-n tine, va tresări cântând
și-același duh va crește și-n tine-același gând.

Deschide-ți larg fereastra spre-aceste dragi grădini.
Cu-a suta primăvară ți-aduc aceiași crini,
aceleași raze calde și-același cer deschis
înveșnicite-n ele, din clipa când le-am scris,
primește-mi-le tainic și-atinge-le pios
că-i sfântă și eternă iubirea din Hristos!