Cred că de-aceea m-am născut – Traian Dorz

Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume
să spun doua cuvinte doar: Iubirea și-al Tău Nume!
Toți spinii care m-au ascuns se vor usca odată
și umbra ce m-a odihnit va trece-ndepărtată
și căile pe care-am mers odată vor fi-uitate
și semnele ce le-am lăsat vor fi pierdute toate.

Și iarba unde-am odihnit odată-o să se-usuce
și ochii mei se vor goli și toate se vor duce.
Dar cele două vorbe dragi: Iubirea și-al Tău Nume
vor străluci pe veci frumos cu niciun soț pe lume.
Cred că de-aceea m-am născut, să aflu-aceste două
și să le cânt de mii de ori cu-o harfă tot mai nouă.

Și mii și mii de versuri noi, de fiecare oră,
s-arat acelorași, comori o altă față rară.
Să aflu-acelorași frumseți, o altă încântare
să-ntorc spre-aceeași nori, privind mereu din altă zare.
S-aduc mereu, în alții, ochi, acea sfințită sete
ce poate inima, c-un imn, și-n colț de rai s-o-mbete.

S-aduc mereu în alții dor de Țara Promisiunii,
să facă alți fii fericiți, atingerea Minunii.
Și pentru-acestea am să mor căci viața care vine
de mii și mii de mii de ori mai dulce mi-e… știu bine!