Sufletul care a umblat vreme îndelungată în întunericul nepăsării și al durerilor, în cel al umilirilor silnice și al răpirii drepturilor sale sau în cel al batjocurii sălbatice și abuzive, sufletul acela își adună în lăuntrul său atâta putere de a răbda și atâta voință de a răzbi, încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare și puternice nu pot să nu le învingă până la urmă.
Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsat și nedreptățit ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului – în apărarea și ajutorul lui – să se facă în răzbunare, în mânie sau în judecată, ci în strălucire. Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de Dumnezeu. Strălucirea măreață și slăvită este cadrul vrednic de Chipul Domnului. Căci în strălucire neapropiată locuiește Domnul (I Timotei 6, 16; Fapte 26, 13-15).
O, credincioși slujitori ai lui Hristos din toate timpurile, nu uitați că și voi trebuie să-L arătați pe Dumnezeu prin faptele și cuvintele voastre în chipul cel mai strălucit.
Dacă vorbiți despre Hristos, căutați să vorbiți despre El cât mai strălucit. Dacă scrieți despre El, scrieți cât mai strălucit. Dacă umblați cu El și pentru El, umblați strălucit. Și răsplata voastră va fi în strălucirea Lui.
Căderea poate fi de multe feluri. Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea mai rea… Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai deznădăjduită. Cea mai fără de lumină și fără de mântuire. Aceasta este adevărata moarte (Efeseni 2, 1-5). Toate celelalte căderi nu-s atât de grele ca asta. Dumnezeu poate salva chiar și din asta. Dar adesea, cel care a căzut așa nu se mai roagă niciodată.
Poate fi o cădere în ispită… într-una din multele ispite pe care vrăjmașul sufletelor noastre le seamănă în calea vieții noastre de credință ca pe niște curse viclene și ucigașe (II Timotei 2, 26). Din această stare se poate scăpa ușor, dar trebuie neapărat o mare credință. Și adeseori – o răscumpărare pe măsura căderii.
Poate fi o cădere în lenea duhovnicească, în nepăsarea față de lucrarea lui Dumnezeu, în nepăsarea față de rugăciune, în nepăsarea față de cercetarea bisericii și a fraților… În izolare de frățietate și de Biserica lui Hristos. În împuținarea credinței, în răcirea dragostei, în slăbirea râvnei…
Multe pot fi căderile omului duhovnicesc; dar, dacă se poate ridica cu lacrimi de căință, și cu rugăciune fierbinte, și cu inima zdrobită, Sângele lui Hristos îl curăță din nou.
Dar îi poruncește: Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău.
Doamne și Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne lăsa să cădem. Iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm îndată, cu lacrimi și cu pocăință. Amin.
Traian Dorz, Cununile slăvite
