Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre până la Dumnezeu. De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stăruitoare și mereu înaltă, adeseori nu poate birui piedicile potrivnice și nu poate ajunge până la Dumnezeu (Daniel 10, 12-13).
Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre este adesea lenevirea duhului nostru și îndoiala inimii noastre. Ne rugăm adesea și nu avem încrederea puternică (Iacov 1, 6) și nădejdea cu care trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu. Nu avem credința biruitoare, fără de care puțină nădejde mai rămâne rugăciunii noastre.
O altă piedică în calea rugăciunii noastre este oboseala și părăsirea noastră. După cel mai mic efort duhovnicesc, după cea mai mică luptă de rugăciune, obosim îndată, slăbim și părăsim lupta… Uităm Cuvântul Domnului care ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat și să nu ne lăsăm (Luca 18, 1). Atunci cum să ne prețuiască Dumnezeu rugăciunea noastră, când noi îi dăm așa de puțin preț?
Mai sunt apoi și alte piedici în calea rugăciunilor noastre, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dumnezeu… Sau cerem ca să întrebuințăm rău (Iacov 4, 3). Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi. În astfel de cazuri, răspunsul cel mai bun pe care ni-l dă Dumnezeu este neprimirea rugăciunii noastre; orice alt răspuns ne-ar fi numai spre rău.
Rugăciunea este o luptă pentru grăbirea biruinței Lucrării Domnului, un ajutor pentru desăvârșirea altora, pentru statornicia lor, pentru mai marea stăruință a noastră în împlinirea voii lui Dumnezeu (Coloseni 4, 12). O astfel de rugăciune este totdeauna binecuvântată și primită.
Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl putem da mai-marilor noștri în munca și în lupta lor, o mare binefacere pentru cei care au însărcinări deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (II Corinteni 1, 11). O, cât de des ar trebui să folosim această rugăciune!
Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dumnezeu, multe planuri ale celor răi, spre mântuirea și biruința noastră (Filipeni 1, 19). Și ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim și îi dorim (Filimon 22). Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată (I Tesaloniceni 5, 7). Să ne rugăm mereu fierbinte și plini de credință (Iacov 5, 15).
Traian Dorz, Cununile slăvite
