Din pricina nestatorniciei lor, iudeii au gustat nenorocirea de a sluji zeci de dumnezei și au simțit sute și sute de ani grozăvia pedepselor venite peste ei pentru vina aceasta. Ei au cunoscut prăbușirea și bezna în care ajunge sufletul spânzurat fără nădejde între două minciuni: și cea a oamenilor falși, și cea a dumnezeilor falși. Acum, din pricină că ascultaseră prea mulți proroci mincinoși, nu mai puteau deosebi încredințarea Adevărului din gura Prorocului – Dumnezeu. Din pricină că umblaseră după prea mulți dumnezei mincinoși, nu-L mai puteau recunoaște pe Dumnezeul Cel Adevărat. Din pricină că rătăciseră prea mult prin casele străinilor, nu-și mai puteau recunoaște propria lor casă. Și acum stăteau în fața Mântuitorului-Mesia cum stă cineva în fața propriei sale mame când, după o prea îndelungă despărțire, inima o presimte, dar ochii nu o mai pot recunoaște…
Pe oamenii a căror cuvinte nu sunt acoperite de valoarea faptelor lor, ești dator să nu-i primești fără rezerve și să nu-i urmezi fără grijă. Cuvintele lor, ești dator să nu le crezi în totul. Și învățăturile lor, să nu le primești fără îndoieli. Și ai scuze, ai dezvinovățiri ca să le faci așa, fiindcă roadele lor sunt una, iar faptele lor alta. Dar când zi de zi poți vedea viața, faptele și purtările cu totul luminoase ale cuiva, atunci ai cea mai mare datorie să nu te îndoiești de el și de cuvintele sale, ci să crezi deplin și toate vorbele lui! Căci daca mai ai rezerve, nu mai ai scuze, nu mai ai dezvinovățiri.
Faptele statornice ale cuiva sunt actele sale cele mai adevărate. Când un om necinstit spune o minciună și nu este crezut, acela mai are încă un argument, încă o mărturie: jurământul. Se jură sau se înjură și atunci de cele mai multe ori este crezut. Tot așa, când un om drept spune un adevar și este primit cu îndoială, mai are și el un argument, o mărturie: cuvântul de onoare. Iar pe acesta, trebuie crezut.
Când Dumnezeu Însuși ne grăiește Cuvântul Său, care este Adevărul desăvârșit, atunci pe orice om care a văzut lucrurile Sale, sau a simțit puterea Lui, sau a privit la dovezile cu care puterea și înțelepciunea dumnezeiască l-au înconjurat în fiecare zi, și în fiecare loc, și în fiecare fel, [dacă] totuși nu crede Cuvântul Lui, pe sufletul acela nici o altă mărturie de pe fața pământului nu-l va mai putea încredința niciodată. Numai cea a focului veșnic.
Neîncrezătorul în Dumnezeu este osândit pentru totdeauna la necredință, adică la cea mai cumplită închisoare veșnică, pentru că pe oameni a putut să-i creadă pe o singură mărturie sau chiar și fără aceasta, iar pe Dumnezeu n-a vrut să-L creadă nici dupa o mie de mărturii.
Există suflete care nu pot crede în Hristos, pentru că nu vor să creadă în El. Nu pot crede în întruparea Lui Dumnezeiască din Sfânta Fecioară Maria. Mintea lor nu poate înțelege și primi această credință. Nu pot crede mai ales în Învierea Lui Dumnezeiască și în văzuta Lui înălțare la ceruri… Atunci cum să creadă în A Doua Lui Venire? Și în Judecata Lui Veșnică?
Unii oameni nu pot crede, fiindcă mintea lor este deprinsă numai cu ceea ce este obișnuit, ieftin și firesc si cu ceea ce poate fi priceput cu ușurință, fără muncă, fără efort și fără credință. Aceștia nu luptă să se urce pe înălțimi și nu se trudesc să pătrundă în adâncime. Unii oameni nu pot crede, fiindcă inima lor n-a cunoscut puterea flăcărilor sau a revelației și sufletul lor nu s-a putut uimi niciodată în căință, în iubire sau în lacrimi. Nu pot crede, fiindcă stau departe de minune, de cer, de Tăcere și de Lumină…
Vai vouă, suflete nefericite, care sunteți în necredință! Noi nu vă osândim, dar vă veți osândi voi înșivă curând. Nimeni nu vă osândește mai cumplit decât vă veți osândi voi înșivă în curând. Vă veți osândi pe vecii vecilor, fiindcă n-ați putut crede. Fiindcă n-ați vrut să credeți dumnezeieștile dovezi pe care le-ați văzut.
Căutați adunarea celor credincioși din Biserica Domnului Iisus, căutați „pridvorul lui Solomon“ din Templul Sfânt și mergeți acolo să-i aflați pe ai lui Iisus, apoi stați mereu cu ai Lui, cântați cu ei, ascultați cu ei, rugați-vă cu ei și umblați cu ei. Veți vedea că în curând și voi veți crede. Iar prin credință, veți ajunge să faceți parte din numărul oilor Sale binecuvântate.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
