A zice și a face (II) – Traian Dorz

Înţeleptul cel fericit este acela care vede înainte şi care ştie mai dinainte când să meargă şi când să stea. Care ştie un lucru sau altul la timp, ce şi când să facă sau să nu facă, când să vorbească sau să tacă, ce să ia sau ce să lepede… care ştie ce este vrednic şi cât să caute şi să ţină din tot ce dă sau tot ce primeşte.

Înţeleptul cel învăţat este acela care, din fiecare nenorocire şi din fiecare greşeală, învaţă înţelesul folositor şi îşi păstrează sufletul priceput. El, din fiecare cădere şi din fiecare suferinţă, strânge lumină, pricepere, cuminţenie.

Înţeleptul cel cumpătat este acela care, la timpul său, vede şi face binele, cunoaşte şi alege adevărul, iubeşte şi păstrează măsura.

Acela care din experienţele sale şi-a alcătuit un dreptar de viaţă sănătos şi temeinic, iar în mijlocul tuturor încercărilor sale, adâncindu-se în sine însuşi şi învăţând să se cunoască pe sine şi pe Dumnezeul Cel Adevărat, priveşte totul în chip mântuitor, de jos în sus, care priveşte din smerenie spre slavă, din trecut spre Viitor şi din sine spre alţii, – acela este adevăratul înţelept.

Cea mai mare înţelepciune este a lua seama la toate lucrările lui Dumnezeu, în toată desfăşurarea lor, din lumea asta văzută şi din cea nevăzută, din cea cuprinsă şi din cea necuprinsă, din cea vie şi din cea fără viaţă… din cea trecută şi din cea prezentă.

Căci Dumnezeu luminează cutremurător de vizibil şi de măreţ în toată desfăşurarea vieţii şi a căilor zidirii Sale. Dar mereu în acelaşi fel înţelept, frumos şi drept. Pe care însă îl pot cunoaşte numai cei cu adevărat înţelepţi.

Cu oamenii, Dumnezeu lucrează cu bunătate; cu lucrurile, frumos; cu vremurile, iubitor; – dar numai omul cel înţelept ia seama la aceasta. Numai cel înţelept vede câtă bunătate şi răbdare are Dumnezeu pentru oameni. Câtă frumuseţe şi lumină are El pentru lucruri şi câtă înţelepciune şi ordine are El pentru vremuri. O, Dumnezeul Luminii, dă-ne tuturor înţelepciunea pătrunzătoare prin care să desluşim toate aceste minunate lucrări ale Tale. Amin.

Traian Dorz, Cununile slăvite