A fi în Hristos (II) – Traian Dorz

Scumpe suflete zidite de iubirea Tatălui și cercetate de dragostea Fiului Sfânt, și vouă vi s-a vestit Adevărul prin care puteți moșteni viața veșnică. El vă mai vorbește încă chiar și acum, dar nu vreți voi oare să-L cunoașteți pe Dumnezeu și să aveți viață? În clipa ultimei rugăciuni, Mântuitorul stătea, înaintea Tatălui, între ucenicii Săi și lume.

Ucenicii Săi erau la dreapta, iar lumea era la stânga Lui. În bucuria cu care privea la ei, simțea durerea, privind la lume. La lumea între care și în care eram atunci și noi, dar din care, prin cunoașterea lui Hristos – slavă Tatălui! – am ieșit, care am ieșit. La lumea în care mai sunt încă atât de multe suflete chemate la mântuire și din care aceste suflete ies – care mai ies… și din care trebuie să-i mai scoatem la Hristos pe cei care doresc să mai iasă.

”Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape” (I Petru 4, 7). Vremea este aproape (Apocalipsa 22, 10). Judecata este aproape (Romani 2, 16). Hristos este aproape (Apocalipsa 22, 12). Și moartea ta este aproape (Evrei 9, 27). Alege și tu viața veșnică, vino la Iisus, cunoaște pe Tatăl, ca să fii între cei de-a dreapta Lui, în curând, și să moștenești și tu slava Lui (Matei 25, 46). Vino astăzi, cât încă poți să intri în ea, căci poate în zadar ai vrea să mai vii mâine.

Cunoașterea lui Dumnezeu este ca o nesfârșită mină de aur și diamante. Cu cât te adâncești în ea și descoperi mai prețioase comori, o sete mai puternică te cuprinde, pentru a pătrunde tot mai adânc și mai înalt în ea, și cu o lacomă bucurie te-ai cufunda tot mai adânc și te-ai sui tot mai înalt. De fiecare dată fericit, dar neîndestulat niciodată. Fericita și strălucita cunoaștere a lui Hristos este ca beția înălțimilor: cu cât te sui, ai vrea tot mai repede și ai vrea tot mai sus. Este ca încântarea în fața Minunii, ca extazul în fața Desăvârșirii și ca transfigurarea de pe vârful Taborului: nu știi ce spui, dar simți că e atât de bine, că n-ai mai pleca niciodată; că e atât de frumos, că nu te-ai mai sătura niciodată; și că e atât de minunat, că nu mai dorești altceva decât să nu se mai sfârșească niciodată.

Dragostea față de Hristos trebuie să fie în noi asemenea aceleia cu care L-a iubit Tatăl pe Fiul Său Iisus. Dragostea cu care L-a iubit Tatăl pe Iisus a fost o dragoste adânc cunoscătoare a Fiului, a fost o dragoste neschimbată, a fost o dragoste plină de încredere, a fost o dragoste care I-a dăruit totul, a fost o dragoste care L-a facut una cu Hristos, Desăvârșită și pe totdeauna. Pentru ca să fie în voi dragostea cu care L-a iubit pe Hristos Tatăl, pentru aceasta S-a rugat Iisus! Căci numai în Iisus, Dumnezeu Se putea întâlni și uni cu noi. Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău făcut împotriva Sa. Numai în Iisus Mijlocitorul, puteam fi aduși la această stare. Numai în Iisus Împăciuitorul, puteam fi împăcați… si numai Jertfa Sa ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu. Atâtea nopți pe care le-a petrecut Domnul Iisus retras în rugăciune, le-au știut și ucenicii Săi, dar ceea ce a spus El în noaptea singurătății Sale în fața Tatălui a rămas neștiut de nimeni. Căci ei, în loc să-L însoțească în rugăciune, erau altundeva, și nu acolo cu El, unde ar fi fost cel mai bine să fie. Iisus S-a rugat neîncetat pentru ei, cu toate acestea. O, ce-ar fi fost de ei dacă nu S-ar fi rugat El! Cine știe unde erau și ce făceau ucenicii atunci când trebuia să fie în rugăciune alături de Domnul și Mântuitorul lor! Când trebuia să se roage și ei împreună cu El, ca să nu li se piardă credința lor. Ce ar fi fost de ei în cernerea cea grozavă și cumplită care urma îndată după Ghetsimani, dacă nu S-ar fi rugat Domnul pentru ei? Și ce ar fi fost și pentru noi – și pentru toți ai Lui de după vremea apostolilor Săi – dacă Mântuitorul nostru nu ne-ar fi cuprins pe toți în rugăciunea Lui de atunci sau în rugăciunile Lui mijlocitoare de azi și de până la Venirea Lui pentru mântuirea tuturor alor Săi? O, Doamne Iisuse, roagă-Te mereu și mijlocește pentru noi până la deplina noastră izbăvire, a tuturor. Amin.

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită