A fi în Hristos (I) – Traian Dorz

De fapt, a spune că suntem în Hristos și că Îl cunoaștem pe El, dar a nu fi una cu frații și cu Lucrarea în care ne-a chemat Dumnezeu, este o nepotrivire, este o minciună, este o înșelare. Credem că se inșală amar acei care trăiesc în felul acesta. Pentru că a fi una cu Hristos în chip desăvârșit și adevărat înseamnă tot așa de limpede a căuta cu tot sufletul să fii una și cu frații, care sunt mădularele Lui.
Oricine este despărțit de frații între care l-a chemat Dumnezeu, acela este un orb sau un nebun, dacă își închipuie că poate fi una cu Hristos. Cum Îl poate iubi cineva pe Dumnezeu pe Care nu-L vede, când nu-i poate iubi si asculta pe frații lui, care sunt reprezentarea văzută a lui Hristos (I In 4,20-21)? Cum poate zice unul că el stă în Hristos, când nu poate sta între frații săi cu ascultare, cu smerenie, cu sinceritate? Cum poate acesta să-și închipuie că are părtășie desăvârșită cu Hristos, când nu poate avea nicio părtășie, nicio apropiere și nicio iubire cu frații din familia lui? Să nu se inșele nimeni: cine nu ascultă de frați, cine nu are strânsă părtășie și unitate cu frații este un mincinos și un rău lucrător cu frații. Oricine n-are legătură cu mădularele nu poate avea nici cu capul. Pentru ca lumea să-L urmeze pe Hristos, arată-i că tu Îl urmezi iubindu-te și unindu-te cu frații tăi. Iar această iubire și unire a ta cu frații se va vedea prin eforturile, prin răbdarea și prin concesiile pe care tu le vei face față de frați… Și unii altora, în dragoste, spre a ajunge în fața lumii desăvârșit una, fiecare cu fiecare și toți cu toți. Atunci lumea Îl va cunoaște pe Hristos. Și vă va recunoaște și pe voi că sunteți cu adevărat ucenicii Lui.

Domnul Iisus Se roagă și vrea ca noi să fim pe totdeauna nedespărțiți nici de El, nici noi unii de alții. Când El stă în rugăciune și când frații tăi sunt la rugăciune, de ce nu ești împreună cu Iisus și împreună cu ei? Când Iisus este între ai Lui, în adunare și în biserică, tu unde ești? Cum vrei tu să fii odată împreună cu Iisus în slava și răsplata Lui, dacă n-ai fost împreună cu El și cu frații tăi în ocara și în răbdarea Sa? În unitatea și în ascultarea lor? Cum vrei tu să fii odată împreună cu frații tăi în fericirea veșnică, dacă n-ai fost acum împreună cu ei în învățătura și în credința dintâi?

O, Domnul Iisus vrea cu atâta ardoare să fii și tu împreună cu El și cu ai Lui! Nu vrei și tu să fii odată părtașul fericit al slavei și al bucuriei Sale veșnice împreună cu frații? Condiția acelei fericiri este însă să fii acum împreună cu El și cu ai Lui, oriunde este El și unde sunt ei. Vino la Hristos și rămâi împreună cu El. Și cu frații. Dar lumea nici nu L-a cunoscut pe Tatăl și nici nu L-a recunoscut pe Iisus ca Fiul Tatălui. Lumea a respins astfel viața veșnică ce i se adusese. De aceea nici nu putea lumea să aibă această viață. Ci sfârșitul acestei lumi este hotărât din clipa când L-a respins pe Hristos (In 8, 24). Și oricine va urma neascultarea va moșteni osânda.

Dumnezeu a vrut de la început ca tot ce va face El să aibă o durată veșnică, asemenea Lui. Primii oameni erau făcuți să fie nemuritori. Cunoscându-L pe Dumnezeu și trăind permanent în prezența Lui, ei erau în afară de Timp, erau părtași firii Dumnezeiești prin neprihănire și prin ascultare. Dar când s-au lepădat de ascultarea lui Dumnezeu și au căzut din neprihănirea acestei ascultări, ei au pierdut nemurirea și au rămas fără viața veșnică.
Pământul pe care au fost alungați apoi a devenit și el muritor din pricina păcatului celor ce stăpâneau. De aceea a trebuit să vină Hristos, pentru a aduce tuturor prima stare din care căzuseră prin Adam. Hristos venise acum, după făgăduința Tatălui, să-i aducă lumii viața veșnică, descoperindu-i-L pe Tatăl și mântuirea voii Sale. Cu câtă bucurie cântaseră, în noaptea Primei Lui veniri, îngerașii deasupra Betleemului: Osana în înălțimi și pace pe pământ. Vestea cea Bună pe care v-o aducem – au zis ei – este că vi S-a născut un Mântuitor Care este Hristos Domnul.
Ce mare bucurie ar fi trebuit să fie aceasta în tot norodul (Lc 2, 10-14)! Dar n-a fost așa. Așa a dorit Tatăl, ca Fiul să fie o bucurie pentru lume. Așa a dorit Fiul, ca El să aducă bucuria mântuirii tuturor. Așa au crezut îngerașii când au vestit păstorilor. Dar lumea n-a făcut așa. Lucrătorii viei, din clipa când L-au văzut, au zis: Iată, vine Moștenitorul, veniți să-L omorâm (Lc 20, 14). Astfel lumea și-a ales moartea. Ce îngrozitoare și ce cumplită alegere! Cât har i se îmbia și câtă osândă și-a ales! Câtă lumină i se aducea și în ce întuneric s-a aruncat! Ce veșnică i-ar fi fost viața primind cunoașterea lui Dumnezeu, dar ce veșnică îi va fi moartea în care s-a aruncat prin lepădarea de El!

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită