«Lumina Satelor» din 25 dec. 1929 apăru cu înştiinţarea următoare pe prima pagină:
„Reorganizarea foii «Lumina Satelor»
Secerişul de la «Lumina Satelor» s-a mărit din an în an. Am rugat deci pe «Domnul Secerişului» să ne trimită lucrători noi. Şi, iată, El ne-a ascultat. Cu ajutorul colaboratorilor, «Lumina Satelor» face acum un pas înainte în realizarea programului său.
De mult se simţea şi se cerea un lucru la «Lumina Satelor»: material din Sfinţii Părinţi, din vieţile sfinţilor, din Tradiţie, din Istoria Bisericii, combaterea sectarismului etc. Acum, iată, a venit rândul şi la acestea.
Mişcarea cu «Oastea Domnului» şi o parte din materialul religios, vor trece la suplimentul foii «Lumina satelor», iar aici vom putea da mai mult material bisericesc. (…)
Astfel reorganizaţi, cu puteri noi de muncă, ne prezentăm în faţa cititorilor, cerându-le şi pe mai departe sprijinul…”
Sus, la titlul foii, apăru ca redactor al ei, lângă numele Părintelui I. Trifa, şi numele preotului Gh. Maior. Iar pe pag 7, înştiinţarea că adaosul «Oastea Domnului» va apare separat „şi se poate trimite celor care îl vor dori”, fie împreună cu «Lumina satelor», fie aparte.
Acesta era primul pas spre separarea duhului de către „literă”, a ceea ce era viu şi fierbinte în Biserică de către ceea ce era static şi rece în ea.
La suprafaţă, părea o reorganizare temporară, dar, de fapt, era o despărţire pentru totdeauna. Păruta „colaborare” dintre cele două foi căuta să acopere de ochii lumii o prăpastie pe care viclenia oamenilor o va face tot mai adâncă.
Din tipografia Oastei Domnului apăru tot atunci, în 25 dec. 1929, primul număr din foaia «Oastea Domnului», având pe prima pagină o înştiinţare, plină de înţeles şi ea, despre scopul la care au rămas şi după „reorganizare” lupta şi munca Oastei.
Această înştiinţare reînnoia solia Lucrării:
„Îl vom vesti şi de aici pe Iisus cel Răstignit!”
În acest articol-program din fruntea sa, foaia «Oastea Domnului» pornea de la acelaşi cuvânt, ca «Lumina satelor», dar îşi lua îndată un cu totul alt ţel şi alt drum.
Iată conţinutul articolului-program ce cuprinse în acelaşi timp şi „tâlcul reorganizării”. Căci, pe când programul «Luminii Satelor» era cel pe care l-am văzut anunţat, «Oastea Domnului», începând la fel, scria cu alt grai:
„Secerişul de la «Lumina Satelor» s-a mărit din an în an. Deci L-am rugat şi noi pe «Domnul Secerişului» să scoată lucrători noi la secerişul Său (Mat. 9, 37). Şi Domnul, iată, ne-a ascultat. Alături de «Lumina satelor», un secerător nou se prezintă la lucru. E foaia aceasta, «Oastea Domnului»…
Când pleacă la drum o foaie «nouă», se spun multe vorbe frumoase şi programe alese.
Cuvântul nostru de plecare e scurt: programul nostru este foarte clar: Îl vom vesti şi de aici pe Iisus cel Răstignit. Îl vom vesti pe Scumpul nostru Mântuitor şi Jertfa Lui cea Sfântă. (…)
Tipografia în care se tipăreşte această foaie şi viaţa celui care scrie această foaie sunt un dar al Celui Răstignit pe Cruce. Vom slăvi neîncetat şi de aici numai Numele Lui.
Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, în faţa Ta mă aplec şi cu acest început. Ajută-mă să-l pot duce şi mai departe.
Duhule Sfinte, Marele meu Dascăl şi Învăţător, învaţă-mă ce trebuie să învăţ şi aici; arată-mi ce trebuie să scriu şi aici; iar peste cei ce vor citi această foaie, revarsă-Ţi darurile Tale…”
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 320
