Cât de zguduitoare şi pilduitoare sunt întâmplările prin care a trecut scumpul nostru Mântuitor în Săptămâna cea Mare! În Joia cea Mare este și Evanghelia cu spălarea picioarelor. Mântuitorul Se adunase cu apostolii Săi la cină, la cea din urmă cină, când Se pregătea să le împărtășească multe taine sufleteşti. Dar, când colo, ce se întâmplă? Un lucru grozav. Ni-l spune Evanghelia. La masă, între apostoli, s-a iscat şi o ceartă: care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare (Luca 22, 24).
Ce durere grozavă trebuie să fi avut Mântuitorul în aceste clipe!
Trei ani de zile îi învățase lucrurile mântuirii şi, când colo, tocmai acum la despărțire, uite ce fel de roade slabe se arată.
Izbit de această durere, Mântuitorul n-a grăit nimic. Putea să le ţină apostolilor o aspră lecţie morală. Putea să-i ocărască din greu. Putea să-i biciuiască fără cruţare, cu aspre cuvinte de mustrare. Dar Mântuitorul n-a făcut aşa, ci a îndreptat greşeala lor cu o lecţie de dragoste şi smerenie care va rămâne până la sfârşitul veacurilor.
Mântuitorul S-a aplecat umil, a luat un vas cu apă şi El, Fiul lui Dumnezeu, a început să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13).
În clipa aceasta cearta pentru întâietate a încetat. Ruşinea și tăcerea i-a cuprins pe apostoli. Iar Domnul trecea de la unul la altul, îngenunchind în fața fiecăruia şi spălându-i picioarele.
Când a sfârşit spălarea picioarelor, Iisus a zis: „Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu” (Ioan 13, 16). Desigur, această pildă, apostolii n-au uitat-o niciodată. A fost o lecție de smerenie şi dragoste pe care apostolii n-au uitat-o niciodată.
Dar ea se uită atât de mult azi. Unde se mai îndreaptă azi greşeli cu o astfel de lecţie de dragoste şi smerenie? Unde se mai ţine azi seama de cuvintele Domnului: „Eu nu am venit în lume ca să fiu slujit, ci să slujesc”?
„Între voi să nu fie aşa ca în lume zicea Mântuitorul, ci cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic şi cel ce cârmuieşte să fie ca cel ce slujeşte” (Luca 22, 26).
Ce bine ar fi să fie aşa! Atunci patronul nu şi-ar mai bate ucenicul şi nici stăpânul sluga, ca să-şi arate „autoritatea”. Nici primarul comunal n-ar încerca să-şi facă „autoritate” cu înjurături şi vorbe aspre, ci totul ar merge în dragoste şi bunătate.
Cei mari şi cei mici să punem cu toţii în fapt pilda şi lecţia Mântuitorului cu spălarea picioarelor.
Preot Iosif Trifa, «Isus Biruitorul», anul 1936, nr. 15, pag. 3
