Mai anii trecuţi, un ziar din Bucureşti a pus un premiu, o întrecere de 1000 de lei, pentru cine va scrie cel mai frumos articol de Crăciun. Scriitorul premiat spune, între altele, şi următoarele: „Aşa cum se prăznuieşte astăzi Crăciunul, eu socot că este mai mult un praznic păgân decât unul creştin.
În preajma Crăciunului, nu mai încapi de oameni ce strâng carne, untură şi băutură pentru serbarea praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac, ţine să aibă un «Crăciun gras» şi să tragă un chef de sărbători. «Unde să chefuim de sărbători?», asta e îngrijorarea de Crăciun a celor mai mulţi oameni. Eu nu sunt preot – zice acel scriitor – dar cred că altfel de chemări şi bucurii a avut praznicul Naşterii Domnului la începuturile creştinismului.“
Cel ce a scris aceste păreri are toată dreptatea, pentru că, de fapt, bucuriile și desfătările cele lumeşti au astupat şi au acoperit bucuriile cele sufleteşti pe care ni le aduce Naşterea Domnului. Bucuria cea adevărată a Naşterii Domnului este vestea că ni S-a născut Mântuitor.
Bucuria praznicelor de azi e mai mult o bucurie lumească decât sufletească. Diavolul, mişelul cel mare, a schimbat bucuria cea sufletească a praznicelor în bucurie lumească, în chefuri, în dansuri și petreceri. Din cuvântul sufletesc „bucuraţi-vă“, diavolul a făcut cuvântul lumesc „petreceţi-vă”… ,.îmbătaţi-vă“…
Nicăieri în Evanghelii nu citim că s-ar fi îmbătat cineva de bucurie în noaptea cea sfântă a Naşterii Mântuitorului. Pe buzele tuturor era nu băutura, ci vestea cea dulce că S-a născut Mântuitor. Îngerii împreună cu păstorii cântau şi preamăreau pe Iisus„ Fiul lui Dumnezeu. Bucuria Naşterii Domnului ar trebui să erumpă în cântece religioase şi colinde frumoase. Cuprinşi de această „beţie” a Duhului Sfânt, creştinii cei dintâi „își petreceau” „în psalmi, în lăudări şi cântări duhovniceşti” (Efeseni 5, 18-19). Bucuria praznicelor de azi e mai mult o bucurie lumească, o bucurie ce n-are nimic cu praznicele… e o bucurie ce batjocoreşte praznicele.
Foarte potrivit a prins desenatorul nostru în chipul de alături „bucuria” cu care aşteaptă creştinii de azi Naşterea Domnului. „Chefuri, dansuri, petreceri, desfătări lumeşti”… aceasta este „bucuria“ de praznice a celor mai mulţi creştini.
Bucuria Naşterii, creştinii de azi au dus-o în crâşmă la Iţig Leiba, care le măsoară rachie şi se bucură de ticăloşia lor şi de felul cum îşi prăznuiesc praznicele lor.
În praznicul Naşterii, Pruncul Iisus vede „primirea” ce I-o fac oamenii şi Se întreabă îngrozit: „Asta-i bucuria cu care Mă aşteaptă oamenii pe pământ?”
Chefuri, desfătări şi dansuri… ăsta e crezul vremilor de azi. Aici la oraşe se dănţuieşte în toate posturile, iar odată cu Crăciunul se slobod balurile mascate şi celelalte nesfârşite desfătări lumeşti. Odată cu Naşterea Domnului, se dezleagă jocurile, petrecerile, chefurile şi beţiile, ca şi când Iisus, Fiul lui Dumnezeu, ar fi venit pe pământ să-i dezlege pe oameni la desfătări lumeşti. O, ce creştinătate mincinoasă este aceasta! Vai, cum îşi pierd sufletul cei ce trăiesc în această minciună mare ce-şi zice „creştinism”!
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1927, nr. 52, pag. 5
