Privegheați și vă rugați – Pr. Iosif Trifa

“Atunci a venit Iisus împreună cu dânșii (apostolii) în satul ce se numește Ghetsimani și a zis ucenicilor: «Ședeți aici până voi merge să mă rog acolo». Și luând pe Petru și pe cei doi fii a lui Zevedei, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci a zis lor Iisus: «Întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine». Și mergând puțin mai înainte, a căzut pe fața Sa, rugându-se și zicând: «Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu». Și I s-a arătat Lui înger din cer, întărindu-L pe El. Și fiind întru nevoință, mai cu deadinsul Se ruga. Și se făcuse sudoarea Lui ca picăturile de sânge ce pică pe pământ. Și sculându-Se de la rugăciune, venind către ucenici, i-a aflat pe ei dormind. Și le-a zis lor: «Ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Privegheați și vă rugați, că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios». Iarăși, a doua oară, mergând, S-a rugat, zicând: «Părintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la Mine, ca să nu-L beau pe el, fie voia Ta». Și venind, i-a aflat pe dânșii iarăși dormind, că erau ochii lor îngreuiați” (Matei 26, 36-42 și Luca 22, 40-46).

Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am fost și în Grădina Ghetsimani, unde S-a rugat Mântuitorul în noaptea trădării lui Iuda. Această noapte plină de fior o istorisește evanghelia de mai sus.

Pe locul unde s-a rugat Mântuitorul cu sudori de sânge e azi un altar, iar nu departe de acolo se vede și azi stânca unde au adormit apostolii îngreuiați de somn. Într-o seară m-am dus singur în acest loc, să mă rog. O, ce fior sfânt și neuitat am simțit rugându-mă seara în Grădina Ghetsimani! Am adus din acest loc un fior ce va rămânea de-a pururi în sufletul și inima mea. Pe locul unde s-a rugat Mântuitorul cu sudori de sânge mai mult am plâns decât m-am rugat. Nu puteam altcum. Stând pe locul unde El S-a rugat pentru mine cu sudori de sânge, eu mă simțeam atât de vinovat, atât de ticălos, atât de nerecunoscător încât, față de sudorile Lui și durerile Lui, n-aveam alt răspuns și alte cuvinte, decât lacrimile. Îmi venea parcă să mă ridic, să mă depărtez cât mai repede de acest loc preasfânt pentru mine. Însă mă opreau în loc sudorile Lui și durerile Lui pe care le simțeam cum picură peste ticăloșia vieții mele iertate, o nespus de dulce și scumpă iertare.

Am îngenuncheat și m-am rugat și lângă stânca unde dormeau apostolii în vreme ce Mântuitorul Se ruga. Am plâns și aici, aducându-mi aminte de câte ori am adormit și eu în somnul păcatelor, în vreme ce Mântuitorul Se ruga și pătimea pentru mine și sufletul meu. Îngenuncheat pe locul unde au adormit apostolii, părea că aud glasul Mântuitorului: “Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită”. Nicăieri și niciodată în viața mea n-am simțit așa de tare fiorul și înțelesul acestor cuvinte ca în Grădina Ghetsimani.

Pelerinii care au fost la Ierusalim și-au adus de pe acolo multe feluri de amintiri, cele mai multe cumpărate de prin bolte. Mie nu mi-au plăcut aceste feluri de amintiri (pentru că și cei ce le-au făcut și cei ce le-au vândut au pus în ele lăcomie, de multe ori, și înșelăciune). Eu mi-am adus din Grădina Ghetsimani o piatră din stânca unde au dormit apostolii. Pentru mine e o amintire de mare preț această piatră. Ca pe o icoană, am pus-o într-o ramă pe peretele casei mele, să o am de-a pururi înaintea ochilor mei. De câte ori satana se aproprie de mine cu ispitele lui, piatra aceasta parcă îmi strigă cuvintele Mântuitorului: “Privegheați și vă rugați, să nu cădeți în ispită”. De câte ori somnul păcatelor parcă mă fură și mă ispitește să adorm, piatra aceasta parcă strigă întrebarea și mustrarea Mântuitotului: “Iosife, iar ai adormit?”. De câte ori va slăbi râvna mea pentru Domnul și Evanghelia Lui, piatra aceasta va striga după mine, precum zice la Evanghelia (Luca 19, 40).

Dar nu numai pentru mine scriu aici această predică, ci și pentru alții. De la Ierusalim, din Grădina Ghetsimani, aduc ostașilor din Oastea Domnului și tuturor cititorilor acestei gazete cuvintele Mântuitorului: “Privegheați și vă rugați, să nu cădeți în ispită! Privegheați și vă rugați, câci duhul este osârduitor, iar trupul neputincios”. Din Grădina Ghetsimani, aduc întrebarea și chemarea Mântuitorului: “De ce dormiți? Sculați-vă, privegheați și vă rugați, să nu cădeți în ispită!”. Sculați-vă cei ce dormiți în somnul păcatelor ca cele cinci fecioare nebune din Evanghelie (Matei 25). Cu nimic nu-l poți alunga și ține departe pe satana și ispitele lui, decât cu priveghere și rugăciune neîncetată. Când te hotărăști împotriva păcatelor, dragă cititorule, diavolul încă nu se sperie; știe el că mai este mult de la hotărâre până la luptă. Nu se sperie nici când îți pui în gând să te lași de răutăți (și pe urmă mai afund te bagi în ele). Însă tremură diavolul și fuge îngrozit când priveghezi și te rogi neîncetat, când te retragi mereu în rugăciune, când te scoli și noaptea să te rogi și prin rugăciune stai neîncetat în legătură cu cerul, cu Dumnezeu, cu Iisus Mântuitorul tău. Ne plângem mereu că ne biruiesc patimile și nu putem birui patimile, dar eu întreb: oare de câte ori ne sculăm noi noaptea să priveghem în rugăciune, oare câte nopți din nopțile vieții noastre le petrecem în rugăciune și câte în beții și ospețe?

Iuda nu dormea în vreme ce Mântuitorul Se ruga și apostolii dormeau. Iuda priveghea , dar privegherea lui era rea, era pusă în slujba diavolului. Priveghea să-L vândă pe Mântuitorul.

O astfel de priveghere, pusă în slujba diavolului, au și aceia care priveghează nopțile la jocuri, beții, petreceri și desfrânări. Și aceștia îl vând pe Mântuitorul. O astfel de priveghere diavolească fac și cei ce pândesc noaptea viața de-aproapelui, cei ce fură, cei ce înșeală, cei ce nu pot dormi de ură și de gândurile lăcomiei de bani, averi și nedreptăți.

Dragă cititorule! Vremile noastre sunt parcă mai pline ca oricând de ispitele diavolului. Trăim parcă fioroasa noapte din Grădina Ghetsimani, despre care zicea Iisus că “toți se vor sminti întru Mine în această noapte”. Trăim cumplita noapte când diavolul îi adoarme cu ispitele pe cei aleși, când dorm și cei ce ar trebui să fie apostoli. În noaptea stricăciunilor sufletești ale vremilor noastre, se aude întrebarea și chemarea Mântuitorului: “Ce dormiți? Sculați-vă, privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită” și să nu muriți în somnul fărădelegilor.

Auzi tu, dragă cititorule, această chemare?

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 47, pag. 3