Oastea Domnului

Albul între negri – pr. Iosif Trifa

Africa e țara popoarelor cu pieile negre. În special centrul Africii e curat negru. Când europenii au pătruns pentru prima dată pe acolo, negrii au rămas uimiți văzându-i. Nu mai văzuseră niciodată oameni albi.

Către cei căzuți – Ioan Marini

Cei ce se bucură de harul lui Dumnezeu, cei care se află în pace pe drumul și pe urmele Mielului, sunt rugați să îndrepte o nouă chemare către cei căzuți, fie prin viu grai, fie citindu-le aceste rânduri. Apropiați-vă de ei în dragostea Domnului și duceți-le din nou solia iertării și iubirii lui Dumnezeu.

Doresc să stau de vorbă cu voi cu toți aceia care ați fost luminați odată, ați gustat darul ceresc și care totuși ați căzut.

Omul care se încrede în Domnul – Traian Dorz

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci El este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine. Şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă roadă. ( Ieremia 17, 7)

Binecuvântarea este suma tuturor virtuţilor, suma tuturor laudelor, suma tuturor darurilor.

Nu este moarte pentru nimeni – Traian Dorz

Nimic nu-ți poate șterge nimeni
din ce cu fapta scrii acum.
Și plata lor e ori lumina,
ori noaptea veșnicului fum.

Nici toată măreția lumii
nu-ți poate acoperi-un păcat,

Fiorul inimii tale – Traian Dorz

Am ajuns din nou la cuvintele cărții celui mai ales și mai puternic, după David, dintre toți vechii vestitori ai Sfântului Cuvânt al lui Hristos.

Isaia a fost plin de același Duh Care l-a inspirat pe David, minunatul cântăreț al Domnului și al poporului Său Sfânt…

Cartea lui nu-i plină de acele amintiri pe care Domnul le-a inspirat altora ca să le ridice

Am închis calea cu spini – pr. Iosif Trifa

De când eram și eu gospodar la țară îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau cale scurtată, cale fărădelege. Am încercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliță „Trecerea oprită” dar oamenii au aruncat tabla cât colo.

Să-L întâmpinăm pe Domnul – Traian Dorz

Ce minunat este sufletul unui om sau al unui popor care, condus de minte sănătoasă, înțelege vremea marilor cercetări dumnezeiești și iese în întâmpinarea Domnului!

Ieșind cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos – adică înțelegând drept și primind bine îndrumarea mântuitoare – se face întâlnirea cea mai fericită a sufletului cu Dumnezeu. Și a lui Dumnezeu cu sufletul.

Să ne aducem aminte de sfinții înaintași: Iulius Igna

Fratele Iulius Igna s-a născut în anul 1891, la Câmpuri de Sus, lângă Ilia, județul Hunedoara.

A crescut în aceste locuri frumoase, cu dealuri și pomi roditori, dar a rămas de mic copil fără tată, fiind îngrijit numai de mama lui, Maria, care era o femeie evlavioasă. Ea l-a învățat din copilărie să fie credincios și să iubească lucrurile Domnului, rugăciunea, biserica și cântarea religioasă…

De ce să-ți muști odată limba – Traian Dorz

De ce să-ți muști odată limba în chinul veșnicului vai,
Când ea-ți mai poate încă spune cuvântul ce te-ar duce-n Rai.

De ce sâ arzi scrâșnind în cazna nestinsului osândei foc,
Când ai putea acum în ceruri să afli-al mântuirii loc.

Auzi-mă, Doamne, auzi-mă – Preot Iosif Trifa

Prin rugăciune a coborât  sfântul Ilie, proorocul foc și ploaie din cer… Focul l-a coborât peste jertfa sa când a făcut de rușine pe preoții lui Baal, iar ploaie a coborât-o când Domnul încuiase cerul trei ani de zile (I Regi 18, 16-46). Prin rugăciune a încuiat Ilie proorocul cerul și tot prin rugăciune l-a descuiat. Rugăciunea este o cheie minunată cu ajutorul căreia putem deschide cămara tuturor darurilor și bunătăților cerești. Ce dar mare este nouă rugăciunea! Și ce mult ar trebui să ne rugăm, mai ales în aceste vremi când cerul de sus ne

Top