Mântuit prin jertfa unui mielușel – Pr. Iosif Trifa

În chipul de mai jos se vede o întâmplare, care aievea a și avut loc, în anul 1902, într-un orășel din ținutul Ruhr, Germania.

Un muncitor lucra pe acoperişul unei clădiri. Deodată trecătorii observară cu groază că muncitorul se clatină şi începe a se prăbuşi.

– E pierdut! strigară cu toţii. Muncitorul cădea de la o mare înălţime.

– Vai mie, soţul meu!… vai mie, copiii mei!… striga deznădăjduită soţia lui.

Muncitorul cade pe pământ. Dar, o minune. În clipa următoare se ridică. Nu i se întâmplase nimic.

În timpul căderii, tocmai păştea pe lângă clădire o oaie cu mieluşelul ei. Muncitorul cade cu spatele tocmai în spatele mieluşelului. Mieluşelul se îndoaie, se frânge; sângele-i stropeşte pământul, dar îl apără pe cel căzut de o moarte sigură. Trupuşorul lui se face o apărare moale, o pernă moale pentru cel căzut. Fără această apărare, cel căzut s-ar fi zdrobit, dar în locu-i a fost zdrobit mieluşelul. A scăpat de la moarte prin moartea unui mieluşel.

Ce icoană minunată este şi aceasta pentru sărbătorile Învierii! Să nu uităm că Praznicul Învierii este şi praznicul Mielului. Să nu uităm că Mântuitorul a fost înainte de toate „Mielul lui Dumnezeu, Cel care a venit să ridice păcatele lumii“ (Ioan 1, 29) prin jertfa Sa.

Paştile – anafora – pe care le mâncăm în Ziua Învierii închipuie pe Mielul Cel ce S-a jertfit pentru noi şi învierea noastră la o via­ţă nouă.

Praznicul Învierii es­te praznicul Mielului, praznicul aducerii aminte că Mielul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre şi prin moar­tea Lui am scăpat din robie la libertate şi din moarte la viaţă. Alături de „Hristos a înviat!“, în Ziua Învierii ar trebui să răsune şi cântarea „Slăvit să fie Mielul!“, căci prin El şi jertfa Lui am scăpat din moarte şi osândă.

Noi suntem în chipul muncitorului din Ruhr. Toţi suntem într-o neîncetată alunecare şi prăbuşire în moarte şi păcat. Ce s-ar alege de noi dacă dedesubtul căderii noastre n-ar fi Mielul lui Dumnezeu, Cel care moare pentru noi şi ne scapă prin moartea Lui? Muncitorul scăpat putea să spună: Eu am scăpat prin moartea unui miel… Eu trăiesc prin moartea unui miel.

Noi nu numai că putem spune acest lucru, ci trebuie să-l strigăm pe tot locul. Să strigăm prin tot locul că noi trăim prin jertfa şi sângele Mielului. Slavă Ţie, Miel preasfânt, amin şi de-a pururi slavă Ţie, pentru acest dar mare şi sfânt de care ne-ai învrednicit.

Biblia ne spune că cetele îngereşti Îl slăvesc neîncetat pe Mielul. „Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Mielului şi cântau o cântare nouă şi ziceau: «Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, pe toţi oamenii, din orice seminţie, din orice limbă, de orice norod şi orice neam»“ (Apocalipsa 4, 10-11; 5, 8-9).

Slavă Ţie, Miel preasfânt, că ne-ai răscumpărat şi pe noi cu scump sângele Tău şi ne-ai făcut nouă „os­păţ“. Mântuirea noastră este a Dumnezeului nostru Care şade pe scaunul de domnie şi a Mielului… Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor. Amin (Apocalipsa 7, 10-12).

Preot Iosif Trifa, La Învierea Domnului