„Fiți cu duhul arzând, Domnului slujind…” (Romani 12, 11) O, ce bine ar fi să fim, aşa cum zice Apostolul Pavel: „Cu duhul arzând şi Domnului slujind”! Dar aşa nu putem fi, decât cu darul şi puterea ce o dă Duhul Sfânt. Numai un suflet cuprins, aprins şi cârmuit de darul şi puterea Duhului Sfânt poate sluji cu adevărat Domnului. „Limbile de foc” au făcut mari schimbări în inima şi sufletul celor 12 Apostoli care s-au umplut de o necunoscută râvnă şi îndrăzneală pentru binevestirea lui Hristos.
Darul „limbilor de foc” – darul Duhului Sfânt a trecut apoi şi peste cei 3000 pe care i-a botezat atunci Petru, că iată ce spune Scriptura: „Deci ei cu dragoste primind cuvântul, s-au botezat şi s-au adăugat în ziua aceea suflete ca la trei mii. Şi erau aşteptând întru învăţătura apostolilor, în legătură frăţească, întru frângerea pâinii şi întru rugăciuni. Şi în toate zilele erau aşteptând cu un cuget în biserică şi, frângând prin case pâine, primeau hrana cu bucurie şi cu bunătatea inimii. Ei lăudau pe Dumnezeu, iar Domnul adăuga zi de zi pe cei ce se mântuiau…” (Fapte 2, 41-47). „Şi era una sufletul şi inima celor ce s-au botezat” (Fapte 4, 32). Iată, iubiţilor cititori, cum a fost viaţa şi traiul celor dintâi creştini. Viaţa lor cu adevărat era cârmuită de darul şi puterea Duhului din care, ca dintr-un izvor curat, izvora pacea, dragostea, facerea de bine, mila etc. Aşa ar trebui să fie şi viaţa noastră şi, dacă nu-i aşa, asta e dovadă că creştinii de azi nu trăiesc după Duhul Domnului, ci după „duhul care este acum în lume” (Efeseni 2, 2). Lipseşte darul „limbilor de foc” din sufletul şi inima creştinilor de azi (lipseşte şi din ţara noastră cea nouă), de aceea e atâta rău în lume şi de aceea nu se văd între oameni „roadele Duhului”: dragostea, bucuria, pacea, credinţa, blândeţile, înfrânarea (Galateni 5, 22), ci vedem în toate părţile roadele trupului: „desfrânările, slujba idolilor, vrajbele, sfezile, zavistiile, gâlcevile, împerecherile, beţiile” (Galateni 5, 20-21). Roadele Duhului sunt viaţă şi pace, iar roadele trupului sunt moarte şi pieire (Romani 8, 6). Tu, cititorule, pe care din acestea două le ai?
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 23, pag. 1
