În ziua de Florii, Mântuitorului I S-a făcut în Ierusalim o primire triumfală. Ziua aceasta a fost cea dintâi şi cea din urmă din viaţa cea pământească a Mântuitorului în care S-a lăsat să fie sărbătorit cu stâlpări şi strigări: „Osana, binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel” (Matei 21, 9 şi Ioan 12, 13).
Dar, vai, această primire triumfală a fost o primire mincinoasă. Peste trei zile, cântecele de slavă „Osana!” s-au schimbat în strigătele: „Răstigneşte-L!”.
Aceiaşi oameni care L-au întâmpinat pe Domnul în ziua de Florii cu osanale, cu flori şi ramuri de finic, peste trei zile au năvălit asupra Lui cu batjocuri, cu cruce, cuie şi ciocane, să-L răstignească.
În ziua de Florii, iudeii au întâmpinat cu osanale pe un Hristos politic. Iudeii aşteptau un Mesia, un împărat lumesc care să scuture jugul romanilor şi să refacă împărăţia cea lumească a lui Israel. Iudeii credeau că acest Mesia politic este Iisus. Sufletul lor n-avea nimic cu Domnul vieţii. Strigătele din ziua Floriilor erau strigăte politice, care n-aveau nimic cu mântuirea sufletului. Domnul intra numai în cetate, nu şi în sufletul strigătorilor. S-a şi văzut îndată acest lucru. A doua zi, Domnul i-a întâlnit pe strigători în tinda bisericii făcând neguţătorie. I-a scos afară cu biciul şi cu mustrări aspre (Matei 21, 12).
Domnul nu putea suferi viaţa lor. De aceea, după trei zile, cei cu Osana s-au întors împotriva Domnului şi L-au răstignit pe cruce. L-au răstignit pentru că nu-L primiseră pe Domnul ca pe un împărat şi Stăpân al sufletelor lor. Domnul intrase numai în cetate, nu şi în sufletul lor.
În chipul acesta sunt şi azi mulţi, foarte mulţi creştini. Sunt toți aceia care strigă: „Doamne, Doamne”, dar nu fac voia Domnului (Matei 7, 21). Îl întimpină pe Domnul cu anumite flori şi stâlpări de rugăciuni, de anumite datini, de unele posturi, dar cu viaţa şi cu faptele lor Îl răstignesc neîncetat. Îl primesc pe Domnul cu osanale, dar nu Îl lasă să intre în cetatea sufletului lor ca Împărat şi Cârmuitor. Domnului I se fac şi azi parade mari, slujbe frumoase, dar nu I se deschid sufletele ca să intre în ele ca Împărat, ca Stăpân şi Cârmuitor.
Evangheliile ne spun că la întâmpinarea Domnului din ziua Floriilor au luat parte şi copii, strigând şi ei: „Osana, Fiul lui David!” (Matei 21, 15). De la aceşti copii să luăm pildă de primire adevărată a Domnului.
Pruncii sunt o predică vie de mântuire sufletească. „Amin, grăiesc vouă zice Iisus, de nu vă veţi întoarce şi vă veți face ca pruncii nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 1-4, şi Marcu 9, 33, Luca 18, 15-17). Copilul este chip de curăţenie, de nevinovăție şi inimă curată aşa cum trebuie să fie un creştin adevărat.
Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului, dragi copii ai lui Dumnezeu! Praznicul din Duminica Floriilor este praznicul nostru… este praznicul copiilor lui Dumnezeu… este praznicul celor care L-au primit pe Domnul Împărat şi Cârmuitor în Ierusalimul sufletului lor. Cu glasul şi nevinovăția copiilor din Duminica Floriilor, să strigăm și noi neîncetat:
Osana, Fiul lui David! Slavă Ţie că, din nişte copii ai urgiei, ai făcut, din noi, nişte copii ai Tăi! Osana, Fiul lui David! Ajută-ne să creştem neîncetat în darul Tău… Dă-ne tot ce trebuie unor copii ai Tăi. Osana, Fiul lui David! Slavă Ţie că ai intrat în cetatea sufletului nostru!
Osana, Fiul lui David! Lumea ne mustră şi pe noi ca pe copiii din Ierusalim şi ne spune să tăcem (Matei 21, 15), dar noi strigăm şi vom striga neîncetat: Osana, Fiul lui David… Osana, Împăratul sufletelor noastre!
