„Eu n-am cruțat – zice Domnul – nici chiar pe Fiul Meu cel iubit, ci pentru voi toți L-am dat pe dânsul”. (Romani 8, 32)
Intrăm în Săptămâna Patimilor, în săptămâna Golgotei. Acum e timpul să ne gândim şi mai mult şi să ascultăm şi mai mult de ceea ce ne grăieşte nouă Golgota.
În faţa Jertfei de pe Crucea Golgotei trebuie să se cutremure toată făptura noastră, dându-ne seama că păcatul nostru a fost atât de mare, ticăloşia noastră a fost atât de mare, încât a trebuit să moară pentru noi Însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Deasupra crucii lui Iisus cel Răstignit şi omorât pentru păcatele noastre stă Tatăl ceresc, zicându-ne: „Vedeţi cu câtă dragoste v-am iubit pe voi… Eu n-am cruțat nici chiar pe Fiul Meu cel iubit, ci pentru voi toți L-am dat pe Dânsul spre moarte (Romani 8, 32)… Am omorât pe Însuși Fiul Meu cel scump pentru voi şi mântuirea voastră… Eu Însumi L-am dat spre moarte pentru voi şi mântuirea voastră… Eu am făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea voastră a tuturora” (Isaia 53, 6)…
Ce veste înfricoșată și plină de răspundere sufletească este aceasta! Fratele meu! Dumnezeu este dragoste, EI a jertfit pe Însuşi Fiul Său pentru tine și mântuirea ta.
Dar eu te întreb, cum stai tu față de o dragoste ca aceasta? Ai primit tu această dragoste? Este viaţa ta un răspuns la această dragoste? Te-ai împăcat tu cu Dumnezeu prin jertfa și dragostea aceasta, ori ești şi acum tot în vrăjmăşie cu El? Eu te rog fierbinte, primește dragostea aceasta… primeşte-L pe Iisus cel Răstignit pentru tine şi mântuirea ta. Eu te rog fierbinte, fratele meu, împacă-te cu Dumnezeu prin sângele Crucii Fiului Său (II Corinteni 5, 18; Coloseni 1, 20).
Rugăciune
O, Dumnezeule, aud şi înțeleg solia Ta: pe Însuşi Fiul Tău cel scump L-ai dat şi L-ai omorât pentru mine şi mântuirea mea. Mă cutremur, o, Dumnezeule, stând îngenuncheat lângă taina aceasta. Mă cutremur, gândindu-mă că pentru un ticălos şi nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O, Dumnezeule, ce voi răspunde în fața acestei Jertfe? Din ce mă adâncesc în taina aceasta, simt cum mă copleșesc valurile cele nesfârşite ale dragostei Tale şi ale dragostei Fiului Tău. O, Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dragoste? Eu cad plângând la picioarele Crucii Fiului Tău. Mă aplec, o, Dumnezeule, cu toate lacrimile mele sub revărsarea acestei iubiri. Dă-mi lacrimi, o, Iisusul meu, să mă plâng pe mine şi păcatele mele. Iar plângerea pe care Tu, Doamne, o aştepţi de la mine e ca să mă răstignesc împreună cu Tine, ca să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Iisuse Doamne, să trăieşti în mine (Galateni 2, 20)… Să nu mai trăiesc pentru mine, ci să trăiesc numai pentru Tine… şi să fiu numai al Tău, amin.
Preot Iosif Trifa, «Isus Biruitorul», anul 1936, nr. 15, pag. 1
