Zis-a Domnul: „Cela ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pe el; iar cine-şi va pierde sufletul său, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el. Că ce ar folosi omului dacă ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Căci cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, întru acest neam preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri”. Şi le zicea lor: „Amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până când vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”. (Marcu 8, 34-38; 9, 1)
Iată cât de frumoasă este şi această evanghelie!
Ea cuprinde tot ce trebuie să primim pentru mântuirea sufletului nostru. Să luăm pe rând învăţăturile din ea: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine…” – zice evanghelia. Asta înseamnă că, dacă vrei să pleci după Hristos, trebuie să te hotărăşti pentru El, trebuie să intri în slujba Lui şi să asculţi de El şi de voia Lui. Voile tale, de cele mai multe ori, sunt „voile trupului şi ale gândurilor” (Efeseni 2, 3), adică voile lui satan şi ale păcatului; şi de aceea trebuie să te lepezi de ele şi să-L primeşti pe Hristos de Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău. „Au nu ştiţi că voi nu sunteţi ai voştri?”, zice apostolul Pavel (I Corinteni 6, 19), ci sunteţi ai lui Iisus Hristos, Care „v-a răscumpărat cu preţ”. Lepădarea de sine asta înseamnă: să-ţi dai mâinile tale, picioarele tale, inima ta, vorbele şi gândurile tale, să-ţi dai tot ce ai lui Iisus Hristos, să le pui în slujba Lui şi în ascultare de El.
Dar lucrul acesta nu e uşor. De aceea, zice mai departe evanghelia că tot cel ce vrea să se lepede de sine trebuie:
„Să-şi ia crucea sa”, adică să porţi luptă cu patimile, cu plăcerile, cu ispitele ce ți le scoate lumea aceasta în calea ta de mergere înainte după Hristos. Dar, în această luptă, noi am cădea neputincioşi la cel dintâi pas dacă înaintea noastră n-am avea Crucea lui Hristos, adică Jertfa cea mare a răstignirii lui Hristos pentru păcatele noastre.
Cititorule! Priveşte icoana de alături şi-ţi dă seama că pentru tine suie Hristos Golgota! Pentru păcatele tale şi ale mele, şi ale tuturor. Crucea pe care o duce Hristos pe umerii Săi, ca să moară pe ea, este darul prin care ne-a venit iertare şi mântuire de pieirea cea veşnică. Dacă tu ai înţeles acest dar al mântuirii tale prin Jertfa lui Hristos, apoi acest dar al Crucii îţi dă şi ţie putere şi tărie să mergi înainte după Hristos, ducându-ţi crucea ta. Acest dar al Crucii îţi dă puterea să birui păcatul şi să sporeşti în fapte bune.
Cititorule! Ai înţeles tu acest dar şi, înțelegându-l, „te-ai răstignit şi tu faţă de lume”? (Galateni 5, 24)… Sau, făcând voile trupului şi ale gândurilor, „răstigneşti din nou pe Fiul lui Dumnezeu”? (Evrei 6, 6)…
„Iar cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el”. Asta înseamnă că pentru Hristos trebuie să fim gata oricând să jertfim orice, chiar şi viaţa noastră. Nici necazul, nici strâmtorarea, nici goana, foametea, golătatea, nevoia sau sabia nu-i iertat „să ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos” (Romani 8, 35-39).
„Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său”, zice mai departe evanghelia. Scrieţi aceste vorbe cu slove de aur pe pereţii casei voastre şi, mai ales, în mintea şi inima voastră, pentru ca să nu uitaţi niciodată că sufletul este ceea ce avem noi mai scump şi mai de preţ în această lume. Astăzi însă se pare că sufletul a ajuns cel mai lesne negoţ. Câţi nu-şi dau sufletul pentru o plăcere, pentru o frumuseţe trecătoare? Câţi nu şi-l vând pentru lăcomia unui câştig, a unui blid de linte?
Cititorule! Calea crucii este calea sufletului tău, este grija şi îngrijirea de sufletul tău. Calea crucii este „calea cea strâmtă ce duce la viaţă”. Mergi tu pe această cale, sau ai apucat pe „cea largă” ce duce la pieire? (Matei 7, 13)
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an
