Şi era apropiindu-se de Dânsul (Iisus Hristos) toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte pe El. Şi cârteau fariseii şi cărturarii, zicând: „Acesta pe păcătoşi primeşte şi mănâncă cu dânşii ”. Şi a zis către ei pilda aceasta, grăind: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, au nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi merge după cea pierdută, până când o află pe ea? Şi aflând-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se. Şi venind la casa sa, cheamă prietenii şi vecinii, zicând lor: «Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută». Zic vouă că aşa va fi bucurie mai mare în cer de un păcătos ce se pocăieşte, decât de nouăzeci şi nouă de drepţi cărora nu le trebuieşte pocăinţă” (Luca 15, 1-7).
O, ce pildă plină de iubire cerească este aceasta cu oaia cea pierdută! Cei mai mulţi creştini au o credinţă plină de frică şi de teamă pentru un Dumnezeu ce pedepseşte păcatul, dar miezul creştinismului nu e aceasta, ci e un Mântuitor Care Se apropie cu milă şi iubire de cei păcătoşi şi umblă să-i scoată din pieire. Iisus Mântuitorul a venit pe pământ împlinind profeţia de la prorocul Isaia: „Duhul Domului peste Mine, pentru că M-a uns pe Mine să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere”… (Isaia 61, 1). „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”, aşa le-a răspuns Iisus fariseilor care cârteau şi râdeau de El că „stă la un loc cu cei păcătoşi” (Matei 18, 11).
Iisus Mântuitorul e şi azi tot aşa. El e şi azi Păstorul cel bun care „caută oile cele rătăcite, întoarce pe cele fugărite, leagă pe cele cu picioarele frânte, întăreşte pe cele slabe” (Ezechiel 34, 16).
Dragă cititorule! Oricât de rătăcit ai fi tu, află că Domnul te caută să te aducă iarăşi în turma Lui. Ori în ce prăpastie de păcate ai fi căzut, Păstorul stă gata să Se bage după tine și să te scoată „din moarte la viaţă”. Un singur lucru se cere de la tine: să-ţi dai seama că ai căzut într-o prapastie din care singur nu mai poţi ieşi, te-ai agăţat între spini de ispite și patimi din care singur nu mai poţi scăpa, te-ai rătăcit printr-o pădure de păcate din care singur nu mai poți ieşi; să-ți dai seama că eşti pierdut şi să începi a striga cu groază, ca să te audă Păstorul. Strigă… atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău: „Scapă-mă, Doamne, mântuieşte-mă, Doamne, că mă prăpădesc!”.
Iisus a zis: ,,Eu sunt Păstorul cel bun… Oile Mele ascultă de glasul Meu… Eu le chem pe nume şi ele vin după Mine şi Eu le dau viaţă (Ioan 10). Ia seama, dragă cititorule, că tu n-ai ascultat glasul Păstorului, n-ai mers după El, ci ai ieşit din turma Lui şi te-ai rătăcit. Ia seama că tu stai rătăcit pe undeva, prin atare spini sau prin atare pădure neagră. Domnul tot caută după tine, te tot cheamă „pe nume” şi tu nu strigi ca să te audă şi să te scape? Iată-L peste dealuri pe bunul Păstor. Tot aleargă şi caută de zor. Pe tine te caută, dragă suflete pierdut. O chemare dulce, prin munţi şi văi se aude. E glasul Lui. Te caută pe tine, te strigă pe tine, dragă suflet rătăcit în pădurea păcatelor. De când tot strigă după tine şi tu n-auzi? Pieirea te aşteaptă şi tu taci? Lupii urlă în apropiere şi tu nu te înfiori? Vulturi cu gheare lungi se rotesc deasupra ta şi tu nu te îngrozeşti? În chipul de mai sus se vede o oiţă, un mieluşel scăpat din ghearele vulturului. O clipă poate de mai întârzia Păstorul, oiţa era pierdută. Strigă-L şi tu pe Păstor, să te afle până nu-i prea târziu.
Dragă cititorule! Eşti tu acum o oaie rătăcită? Strigă-L neîncetat pe Mântuitorul, să te afle şi să te scape. Şi dacă ai scăpat, ajută-i să scape şi pe alţii. O, câte oi mai rătăcesc, prin păduri, printre spini, prin fund de prăpăstii! Fără nici o conducere, de foame chinuite, umblă, sărmanele. Veniţi să le ajutăm de pieire să scape şi Păstorul să le afle. Nu poate fi o bucurie şi o mulţumire sufletească mai mare decât să poţi zice: „O oaie ți-am adus, marele meu Păstor. Am găsit-o lâncezită, de frică tremura. E greu bolnavă şi îi trebuie tămăduirea Ta!”.
Iisus spune în Evanghelie că mare este bucuria în cer pentru o oaie ce rătăcită a fost şi s-a aflat (adică pentru un păcătos ce s-a îndreptat). Eu însă zic, de altă parte: mare este şi bucuria unei oi ce s-a întors din rătăcirea morţii iarăşi în turma lui Iisus. O astfel de oaie care şi-a văzut pieirea nu se mai lasă de turmă şi de bunul ei Păstor. O, ce bine este a fi cu adevărat în turma lui Iisus şi a cânta în toate zilele vieţii cu psalmistul, ce zice:
„Domnul este Păstorul meu şi nimic nu-mi va lipsi. În locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, şi la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors. De voi umbla şi în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti” (Psalmul 22, 1-4).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 47, pag. 3