Despre fuga lui Iosif și Maria – Pr. Iosif Trifa

Evanghelia Naşterii Domnului ne spune că Iosif şi Maria, luând înştiinţare noaptea de la înger, au fugit cu Pruncul Iisus în Egipt, să scape de urgia lui Irod. De la Vifleem până în Egipt este o cale destul de lungă şi grea. Voi arăta de altă dată pe unde merge şi cât ţine drumul acesta. Acum, de Naşterea Domnului, voi spune ceva despre urmele ce se află în Egipt în legătură cu refugierea Familiei Sfinte.

Tradiţia păstrează amintirea celor două locuri unde Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a atins pământul Egiptului. Primul loc este satul Matarich de lângă oraşul Cairo. Aici, într-o gradină frumoasă, plină cu fel de fel de pomi orientali, se află aşa-numit: „Pomul Sfintei Fecioare”. E un smochin bătrân şi uriaş peste care an trecut veacuri de-a rândul. Tradiţia spune că sub umbra acestui smochin s-a odihnit Iosif şi Maria când au ajuns în Egipt. Istovită de oboseala şi greutatea unui drum aşa de lung, Familia Sfântă a stat de odihnă sub umbra acestui smochin. Lucruri minunate spune tradiţia că s-au petrecut în clipele acestei odihne. Maica Sfântă se tânguia că-i este foame şi sete, dar Iosif se frământa cu gândul de unde ar căpăta hrană şi apă. Atunci Pruncul Iisus, ridicându-Şi dumnezeiasca privire spre smochin, altfel i-a grăit: „Pomule, apleacă-ţi ramurile şi satură pe mama Mea cu roadele tale!”. Smochinul îndată şi-a aplecat ramurile şi, cu roadele sale, i-a săturat pe cei flămânzi. Din clipele acelea, smochinul îşi tine până în ziua de azi ramurile aplecate spre pământ. Pe urmă, după ce au mâncat din rodul lui, Pruncul Sfânt i-a zis: „Pomule! Deschide acum la rădăcina ta un izvor cu apă limpede, să ne stâmpărăm setea!”. De sub tulpina smochinului, îndată a ţâşnit un izvor cu apă limpede şi rece din care a băut Familia Sfântă. Acest izvor există până în ziua de azi. El este azi o fântână cu apă curată şi bună. Toate izvoarele şi fântânile din ţinutul acela au apă grea la gustare. Singură fân­tâna Domnului are apă curată şi bună. Este şi faptul acesta o întă­rire a tradiţiei: ceva dumnezeiesc s-a petrecut lângă acest smochin uriaş.

O altă tradiţie spune că aici, în apa aceasta, a fost scăldat pen­tru prima dată Copilul Sfânt. Când dumnezeiescul Copil a atins întâia dată apa pământului, smochinul îndată a căpătat aromă de balsam; o aromă pe care şi-o ţine şi azi şi umple de miros plăcut întreaga grădină. În ce stare se află azi smo­chinul? Are o tulpină uriaşă, pe care abia o cuprind 7, 8 metri. Trei ramuri are această tulpină; aproape uscate de tot şi apăsate de veacu­rile care au trecut peste ele. La tulpina lui se află fântâna. În tulpini se află o scobitură mare, ca un fel de adăpost. Tradiţia spune că Familia Sfântă s-a ascuns în acest loc de urmărirea oamenilor răi. Smochinul e îngrădit cu gard de fier. Dăm mai jos chipul ace­stui smochin. Unii cercetători spun că smo­chinul acesta ar fi numai un urmaş al smochinului care L-a văzut pe Pruncul Iisus. Smochinul cel dintâi ar fi fost doborât de greutatea veacurilor în anul 1676. Pe locu-i ar fi crescut cel de azi. Alţi pricepă­tori însă spun că smochinul acesta L-a văzut cu siguranţă pe Pruncul Iisus, deoarece smochinii au puterea de a trăi veacuri de-a rândul.

A doua urmă despre fuga în Egipt am văzut-o în biserica cop­ţilor din Cairo. Aici ni s-a arătat locul unde a petrecut Familia Sfântă în timpul cât a stat în Egipt. Despre aceasta vom scrie pe larg de altă dată în legătură cu copţii, cu cei mai vechi creştini din lume. O altă legendă În Egipt am auzit şi alte multe legende interesante în legătură cu fuga în Egipt. O legendă spune că, intrând Iosif şi Maria cu Pruncul Iisus în Egipt, neavând nici un cunoscut unde să tragă, au intrat într-un templu păgân în care erau aşezaţi 365 de idoli. Când Fecioara Maria a intrat cu Pruncul Iisus în templu, toţi idolii au căzut la pământ şi s-au zdrobit, ca să se plinească pro­feţia de la prorocul Isaia ce zice: „Iată, Domnul va veni pe nor uşor şi va intra în Egipt, şi se vor cu­tremura în faţa Lui toate făpturile mâinilor egiptenilor” (Isaia 19, 1).

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1927, nr. 52, pag. 1 (supliment)