Ce voieşti să-ți fac? – Pr. Iosif Trifa

Orbul de la Ierihon striga după Mântuitorul: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”. Şi apropiindu-Se Iisus de el, l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac?”. Iar el a zis: „Doamne, să văd”. Şi îndată a văzut (Luca 18, 35-43).

Ce grozavă este orbia ochilor! Doamne, fereşte-ne de această osândă. Dar ar trebui să ne rugăm neîncetat să ne ferească bunul Dumnezeu şi de cealaltă orbie, de orbia cea sufletească, pentru că asta-i o osândă mai mare decât toate osândele.

Şi, vai, este plină lumea de această osândă. Este plină lumea de orbi cu sufletul. „Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintea oamenilor, ca să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos” (II Corinteni 4, 4).

Răutăţile şi păgânătăţile din zilele noastre sunt tot atâtea mărturii grăitoare că oamenii n-au ochi şi vedere sufletească, sunt nişte orbi cu sufletul.

Ah, ce osândă mare este orbia cea sufletească! Din osânda aceasta ne poate scăpa numai Iisus Mântuitorul. El a venit anume „să dea orbilor vedere” (Luca 4, 18), doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (Apocalipsa 3, 17-18). Eu te sfătuiesc să alergi îndată la Doctorul cel mare al sufletelor noastre. Milioane și milioane de orbi şi bolnavi cu sufletul s-au vindecat apropiindu-se de El şi cerând mila Lui. Apropie-te şi tu şi strigă ca orbul de la Ierihon: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, căci m-au orbit patimile şi fărădelegile… Deschide-mi, Doamne, ochii să văd… „Doamne să văd ” -aceasta este dorinţa mea cea mai fierbinte…

Ah, ce grozavă este orbia cea sufletească, numai după ce ai scăpat de ea vezi cât de fioroasă a fost.

– Da, ce, te-a oprit popa Trifa de la Sibiu să nu bei şi să nu-ţi petreci? îl batjocoreau nişte oameni lumeşti pe un ostaş din Oastea Domnului.

– O, dragii mei, le-a răspuns ostaşul, eu m-am lăsat de petreceri şi celelalte răutăţi nu pentru că m-a oprit Părintele Trifa de la Sibiu şi Oastea Domnului, ci pentru că mi s-au deschis ochii să văd rătăcirea în care am trăit… Mi s-au deschis ochii să văd lumea şi viaţa în lumina Evangheliei… Mi s-au deschis ochii să văd minciuna cea mare în care am trăit. Nu pentru că m-a oprit Oastea Domnului m-am retras din lume, ci pentru că mi s-au deschis ochii să văd negru ceea ce vedeam mai înainte alb şi să simt amar ceea ce mai înainte mi se părea foarte dulce. Eu slăvesc neîncetat pe Bunul Dumnezeu şi pe Scumpul meu Mântuitor, căci orb am fost, dar acum văd.

Ce mărturie şi ce mărturisire dulce şi scumpă! Vai ce bucurie mare are un suflet când începe „a vedea”! Are exact aceeaşi bucurie ce o are un orb care începe a vedea. Eu cred că nu este în lumea aceasta un strigăt mai dulce, mai duios şi mai binecuvântat decât acesta: „Orb am fost şi acum văd!“ (Ioan 9, 25).

Preot Iosif Trifa, Calendarul Lumina Satelor, anul 1930, pag. 68