Astăzi, 28 Decembrie 2015, se împlinește un an de la trecerea la Domnul a fratelui Vasile Pavel de la Beiuș.
Un suflet smerit, slujindu-L pe Dumnezeu în taină, mai mult de pe genunchi, fratele Pavel rămâne în amintirea fraților și în istoria Oastei Domnului pentru dragostea deosebită și devotamentul pe care le-a avut față de marele om al lui Dumnezeu, fratele Traian Dorz.
Totdeauna, la apropierea marelui Praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre trăiesc puternic toate momentele biblice ale acestui dumnezeiesc și mare Eveniment, ale acestei dumnezeiești Minuni făcute de Dragostea Tatălui Ceresc pentru răscumpărarea și mântuirea noastră, a fiecăruia în parte și a tuturor oamenilor la un loc.
Căderea poate fi de multe feluri.
Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea mai rea… Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai deznădăjduită… fără lumină şi fără mântuire… Aceasta este adevărata moarte (Efeseni 2, 1-5).
Nimeni nu pune petec nou la haină veche (Marcu 2, 21).
Mântuirea este viață nouă, haină nouă. Domnul Iisus a venit în lume nu să îmbunătățească pe om, ci să-i dea viață nouă. Firea omului a fost atât de stricată de păcate încât numai era bună de nimic. Păcatul a stricat, a distrus totul…
Nu zăbovi ceasuri întregi, sau zile întregi, sau luni întregi, sau ani întregi – faţă de cei care aşteaptă graba ta.
Căci cu durere, ei vor fi siliţi să-şi refacă viaţa fără tine. Iar locul tău chiar dacă vei mai întoarce vreodată la ei, după ce ai zăbovit prea mult, nu va mai fi poate niciodată apoi cum a fost întâi.
