Totdeauna, la apropierea marelui Praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre trăiesc puternic toate momentele biblice ale acestui dumnezeiesc și mare Eveniment, ale acestei dumnezeiești Minuni făcute de Dragostea Tatălui Ceresc pentru răscumpărarea și mântuirea noastră, a fiecăruia în parte și a tuturor oamenilor la un loc.
Dar aceste mari și mântuitoare adevăruri noi nu trebuie să ni le amintim doar o singură dată pe an, ci ele trebuie să ne fie mereu sub ochii inimii noastre, ca să nu le uităm niciodată, ci să cugetăm mereu la ele, pentru ca văzând nespus de marea Dragoste cu care ne-a iubit pe noi Dumnezeu, să ne înflăcărăm și noi tot mai puternic dragostea pentru El. Iar din această dragoste să țâșnească mereu flăcări tot mai strălucitoare de mărturisire, de laudă și de mulțumire pentru Bunătatea și Dragostea Sa față de noi.
Spre deosebire de toate celelalte sărbători de peste an, Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus este sărbătoarea numai a bucuriei. Și spre deosebire de toate celelalte bucurii, această mare bucurie a Nașterii a creat în toate popoarele și limbile pământului o mulțime nesfârșită de cântări și colinzi, prin care într-un singur glas, universal, și-ntr-un elan al tuturor sufletelor oamenilor, Îl întâmpinăm toți ca-ntr-un singur glas pe Mesia Cel mult Dorit, Care vine să Se nască și să crească, să ne mântuiască. Iar dintre toate aceste cântări și colinzi, prin care sufletul neamului nostru întâmpină Nașterea Domnului Hristos, cea mai frumoasă și mai cunoscută este “O, ce veste minunată”. Cântarea aceasta nespus de frumoasă este izvorâtă cine știe când din bucuria cea mai curată, din dragostea cea mai profundă, din credința cea mai puternică, în misiunea dumnezeiască și mântuitoare a Venirii lui Hristos, Domnul nostru, pe lume, din sufletele cele mai curate care au creat-o.
O, ce veste minunată este Evanghelia, toată Evanghelia sfântă și cutremurătoare! Din această Evanghelie a izvorât colindul și cântarea aceasta. Pentru că toată Evanghelia este vestea cea minunată și cea plină de bucurie, că Hristos-Dumnezeu vine sub chip omenesc în lumea noastră, pentru a ne mântui pe noi din întunericul, și din păcatul, și din moartea veșnică în care zăceam pierduți. Această veste minunată trece ca un fir de aur prin toată țesătura colinzilor noastre, împletite prin atâta bogăție de culori, de cuvinte, de gânduri și de simțire. Și vestea aceasta minunată ne aduce totdeauna fiorul apropierii dumnezeiești!
Înaintașii noștri credincioși, care au trăit cu toată curăția inimii lor marea bucurie a Nașterii Domnului, au găsit o mulțime de feluri în care să-și împărtășească unii altora această bucurie a Nașterii, mergând unii pe la alții seri și nopți de-a rândul, cântând și bucurându-se cu toții de Nașterea minunată a Fiului Sfânt în ieslea din Betleem.
De fiecare dată, la apropierea acestei fericite sărbători, sfârșitul fiecărui an vine să ne aducă nu numai vestea că la Betleem ni se naște un Mântuitor, Hristos-Domnul, Fiul lui Dumnezeu, care vine să ne aducă mântuirea, și să ne și întrebe cum stăm noi față de acest cutremurător adevăr și ce facem noi cu Mântuitorul care vine. Oare Hristos-Domnul, care vine ca Mântuitor, devine El oare un Mântuitor și pentru noi cu adevărat? Și pentru tine, și pentru mine? Ce folos că primim colindătorii în casă, dacă nu-L primim pe Hristos în inimă? Ce folos că El S-a născut în Betleem, dacă nu Se naște și în inimile noastre, în inima mea, în inima ta, în inima noastră, a tuturor? Ce folos de înfiorările noastre sufletești la auzirea colinzilor sau a clopotelor Nașterii Domnului, sau la aprinderea luminițelor bradului frumos din noaptea sfântă, dacă după două zile înfiorările acestea trec, iar în inimile noastre nu s-a produs nicio schimbare adevărată, nicio înnoire adevărată, nicio primire a lui Dumnezeu? Ce folos dacă Hristos a trecut pe lângă noi numai ca un Călător și nu a rămas în noi ca un Stăpân? Atunci ar fi cu adevărat o veste minunată pentru noi venirea lui Iisus Hristos-Domnul, ca Mântuitor al lumii, când El ar deveni, deodată și pe totdeauna, în această zi și Mântuitorul nostru personal; căci fără această mântuire personală toată mântuirea lumii nu ne-ar mai folosi nouă la nimic. Iată într-adevăr cum este scris: “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Singurul Său Fiu Și-L-a dat, pentru ca oricine care crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” la Ioan 3, 16. Dar să luăm bine seama la înștiințarea dumnezeiască! Da, numai cine crede în El nu va pieri, numai cine Îl primește personal pe El, în inima lui, și se naște din nou, da, numai acela va avea viața veșnică.
O, suflet drag, care te pregătești cu multe pentru praznicul Nașterii Domnului, ia bine seama, Mântuitorul care vine nu așteaptă să-L întâmpini nici cu un brad frumos, nici cu o masă încărcată, nici cu o emoție trecătoare, ci cu o inimă plină de căință pentru păcatele tale, din trecutul tău, și plină de credință în Jertfa Lui răscumpărătoare, prin care te poate mântui și pe tine cu adevărat, dacă-L primești în inima ta, dacă-I deschizi sufletul tău și dacă-I spui: “O, Doamne Iisuse, fii Mântuitorul meu! Vino și devino Stăpânul adânc, adevărat al inimii și al vieții mele pe totdeauna! Îți deschid nu numai casa mea, ci-Ți deschid, mai ales, inima mea pentru totdeauna. Te rog curățește-mi-o de tot păcatul și de tot răul în care am trăit până acum, și înnoiește-mi și sfințește-mi sufletul și întreagă ființa mea, prin darul și harul mântuirii Tale! Apoi ajută-mă, de astăzi și până la sfârșit, să rămân întru totul un fiu și un rob al Tău, cu o inimă și cu o casă locuită și stăpânită în întregime de Tine, cu o viață în care să domnești și de care să Te folosești numai Tu, Mântuitorul și Dumnezeul meu, Iisus Hristos, acum și în vecii vecilor. Amin!”
Căci numai dacă într-adevăr așa se va petrece această întâmplare, această tainică minune, această cerească renaștere și-n inima ta, atunci, dragul meu frate, draga mea soră, numai atunci Mântuitorul lumii va deveni și Mântuitorul tău, și vestea cea minunată a Nașterii, din noaptea sfântă a Betleemului va deveni și pentru tine, cu adevărat, o naștere cu folos veșnic și fericit. Altfel, odată cu clipele sărbătorii, vor trece și emoțiile tale, cum au trecut și altădată; odată cu stingerea luminițelor din brad se va stinge și bucuria ta, cum s-a stins de-atâtea ori până astăzi; și odată cu consumarea mâncării se va consuma și tot folosul tău; stomacul tău se va alege poate cu o bucurie sau cu o oboseală de pe urma acestor așa-numite sărbători, dar sufletul tău, sufletul tău nu se va alege decât cu o și mai grea povară de păcate, pentru că Mântuitorul va trece pe lângă tine ca un Străin, cum a trecut de-atâtea ori până astăzi, la toate aceste praznice frumoase. Și va rămâne pentru tine și pe mai departe un Străin. Și s-ar putea foarte lesne ca și tu, îndată după aceste zile, să treci în veșnicie. Ce-i cu neputință astăzi? Viața nu-i sigură pentru nimeni; moartea-i sigură pentru toți. Iar în clipa morții vei trece și tu apoi pe lângă poarta Lui, pe lângă Poarta Lui… Dar o vei găsi închisă și tu, așa cum Ți-a găsit-o El pe a ta de-atâtea ori până astăzi.
Vrei să te primească și Hristos în Cerul Său? Vrei să devină și pentru tine această zi într-adevăr o veste minunată? Primește-L atunci și tu pe El acum în inima ta, ca Mântuitorul tău, ca Domnul tău! Primește-L să Se nască și să te renască la o viață nouă! Aceasta este, aceasta va fi cu adevărat vestea minunată pe care ți-o aduce Crăciunul acesta, pe care ți-o vestesc îngerii astăzi, spre care te cheamă tot lanțul de aur al înaintașilor noștri credincioși și sfinți, începând cu păstorii și cu magii de-atunci, până la părinții noștri cei mai apropiați.
Vino suflete! E noaptea sfîntă. Hristos Se naște; să ne renaștem și noi! Osana! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului! Slavă în cer și pace pe pământ!
Amin!
