Scopul şi sensul cel mai profund al vieţii noastre pământeşti este acela de a-L preamări şi adora pe Dumnezeu, cum ne îndeamnă şi sfântul Pavel: “Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6.20)
Cu ajutorul lui Dumnezeu, adunarea de comemorare a fratelui Traian Dorz s-a ținut anul acesta la Hunedoara, sâmbătă, 16 noiembrie, ora 15, la fostul Grup Școlar din str. Victoriei nr. 17, mai sus de piața mare, peste drum de Spital.
Poezia fratelui Traian Dorz încântă azi tot mai multă lume. Dacă alții, din afară, încep să-i cunoască opera și să-i omagieze personalitatea, cu atât mai mult se cade ca noi să-I mulțumim Domnului că ni l-a dat pe Poet! Să căutăm tot mai mult să-i cunoaștem opera și să ne asumăm mesajul ei.
Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
Să nu uităm niciodată amintirile noastre, căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăți mereu. Amintirile noastre sunt paşii noştri grei spre Lumină. Sunt experienţele noastre dureroase către Adevăr… Sunt investiţiile noastre scumpe către Iubire… În fiecare avem un geamăt. În fiecare avem sudoare şi lacrimi. În fiecare, speranţe şi jertfe însângerate. Și la noi, toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos. Și au avut o justificare: aflarea lui Hristos. Şi au avut o despăgubire: aflarea lui Hristos (Filip. 3, 7-11).
„În anul şase sute unu, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei; s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase. Şi a grăit Domnul Dumnezeu către Noe, zicând: «Ieşi din corabie tu şi femeia ta, feciorii tăi şi femeile lor. Şi toate vieţuitoarele câte sunt cu tine, scoate-le afară şi creşteţi şi vă înmulţiţi pe pământ». Şi a ieşit Noe şi femeia lui şi feciorii lui şi femeile feciorilor lui şi toate fiarele şi toate dobitoacele toată vietatea ce mişcă pe pământ după felul său, au ieşit din corabie“ (Facere 8, 13-19).
O fiinţă nou-născută are nevoie pentru creşterea şi desăvârşirea ei de trei lucruri: de hrană, de curăţenie şi de căldură. Fără hrană, se usucă. Fără curăţenie, putrezeşte. Fără căldură, îngheaţă. Sufleteşte este tot aşa.
Psalmul, 11, versetul 4
Dragă suflete, care eşti îngrozit de oameni şi de primejdii, care tremuri din pricina slăbiciunii tale sau a puterii vrăjmaşilor tăi, care priveşti înspăimântat la apropierea unei nenorociri din care îţi pare că nu vei mai scăpa… — ia aminte la acest mare şi însemnat adevăr: Ochii Domnului privesc… şi grija Lui este gata să vină în ajutorul tău. Şi nu te mai zbuciuma neliniştit, ci află-ţi liniştea în credinţa aceasta.
„Oamenii cei sfinți sunt, parcă, și de îngeri mai presus,
nimeni n-are atât de grele lupte pe pământ de dus.
Părtaș la Crucea Lui cea grea,
Hristos e Mărturia mea!”
Colaj de versuri ale fratelui Traian Dorz, interpretat în cadrul Adunării de comemorare a fratelui Traian Dorz, adunare care a avut loc la Hunedoara, în data de 16 noiembrie 2019.
Urgia potopului a ţinut cu totul 150 de zile, timp în care „a pierit tot ce era viu pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc“… şi a rămas singur Noe şi cei ce erau cu el în corabie (Facere 7, 23).
…De când tot merg şi merg s-ajung şi-amintea-mi tot aduce
un dor atât de greu şi lung de-Acasa mea cea dulce!
…Am fost în mii de locuri moi, cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi, în dulcea mea Acasă.
Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării de comemorare a fratelui Traian Dorz, adunare care a avut loc la Hunedoara, în data de 16 noiembrie 2019.
Versuri: Traian Dorz
Melodie: Violeta Ille
Aştepţi să vină Domnul? şi tot deşert vorbeşti,
aştepţi să vină moartea? şi tot pierdut trăieşti!
să vină Învierea? şi tot nepregătit!
să vină Judecata? şi tot nemântuit!
să vină Veşnicia cu focul inamic,
iar plâns şi pocăinţă nimic, nimic, nimic!…
