Cum să scăpăm de patimi şi păcate
În vremea aceea, s-a apropiat de Dânsul un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece pe el”. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el la Mine”.
Preasfântă Maică Bună a Domnului Hristos,
cu îngerii-mpreună venim, venim să te cinstim,
Preasfântă Maică Bună.
De-a pururea Fecioară, al Curăţiei Crin,
a Cerului Comoară, dorim, dorim să te cinstim,
de-a pururea Fecioară.
Plecaţi din Egipt, israelitenii se credeau scăpaţi de orice necazuri şi încercări. Dar n-a fost aşa. Scoţându-i din robia lui Faraon, Domnul îndată i-a băgat în şcoala cea mare a pustiei, în şcoala încercărilor şi necazurilor. Dumnezeu avea să dea poporului său anumite lecţii pe care numai în şcoala aceasta se puteau învăţa.
Dorurile ne-mplinite
pân-la moarte scumpe sunt,
culmile nedobândite
le tânjim pân-la mormânt.
Orișice dorință-atinsă
e un paradis sfârșit,
orice năzuință-nvinsă
e un munte prăbușit.
Biblia ne spune că îndată ce au apucat israelitenii la drum spre Canaan, Dumnezeu mergea înaintea lor; ziua într-un nor luminos, iar noaptea într-un stâlp de foc, pentru ca să aibă călăuza şi lumina drumului, spre a putea merge şi ziua şi noaptea.
„Puțin credinciosule de ce te-ai îndoit?”
Şi îndată a silit Iisus pe învăţăceii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până când va slobozi popoarele. Şi, slobozind popoarele, S-a suit în munte singur, ca să Se roage; şi, făcându-se seară, era singur acolo. lar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se în valuri, că era potrivnic vântul. Iar în a patra strajă din noapte a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare. Şi văzându-L pe El învăţăceii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că nălucă este şi, de frică, au strigat.
Dar odată temelia pusă, vine marea răspundere a fiecărui lucrător, asupra felului cum clădește el pe temelia asta. Și ce fel de material folosește în clădirea lui Dumnezeu.
De-a lungul temeliei acestei uriașe clădiri, sunt împrăștiați mulți lucrători. Dar, ca la orice altă zidire, pe tot lungul zidului este un singur dreptar, după care trebuie să clădească fiecare, unul cu celălalt, de la un capăt la altul al zidului.
În sectorul său, fiecare lucrător face cum vrea, dar el este totuși obligat să țină seama neapărat și de ceilalți… Să se verifice pe el însuși după cei de lângă el. Să-i vadă și pe ei cum lucrează: bine sau rău. Dacă fac bine, să facă și el ca ei. Dacă fac rău
Minunea schimbării la față o prăznuim la 6 august. Ca să dea o nouă dovadă a Dumnezeirii Sale şi pentru ca să-i întărească în credinţă pe ucenici, Mântuitorul ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai pregătiţi sufleteşte de a pricepe arătările cereşti, şi se suie în munte să Se roage.
În vremea aceea a văzut Iisus popor mult şi I s-a făcut milă de el şi a tămăduit pe bolnavi. Iar făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate totuşi”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu trebuie să meargă; daţi-le voi să mănânce”. Iar ei au zis Lui: „N-avem aici fără numai cinci pâini şi doi peşti”. Şi le-a zis:
În vremile binecuvântate ale credinței unul zice și toți ceilalți ascultă. În vremile rele ale credinței fiecare zice și nimeni nu ascultă. Când dragostea este fierbinte într-o adunare frățească, atunci toate duhurile sunt unite, toate gurile au un grai, toate inimile au o simțire, toate mințile au un gând.
Și câtă vreme această dragoste fierbinte îi întreține între ei, această atmosferă sfântă de lucrare și rodire frumoasă, atâta vreme nu este nevoie nici de vânturi aspre și nici de încercări apăsătoare peste ea fiindcă totul se poate face în bucurie și în pace.
