Proverbe 3, 4
«Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.»
Primind… şi păstrând darurile înţelepciunii, sfaturile înţelepciunii, cărările şi roadele înţelepciunii – vei căpăta trecere şi înaintea lui Dumnezeu, şi a oamenilor. Căci înţelepciunea este, în primul rând, lumină. Înţeleptul este un om luminat şi luminos. El este aşezat între Dumnezeu şi oameni. De la Dumnezeu primeşte, iar oamenilor le dă.
În Evanghelia de duminică, Iisus a spus o pildă. Omul din Evanghelie care a făcut cină închipuie pe Dumnezeu. Iar „cina cea mare” înseamnă mântuirea şi fericirea noastră veşnică. În vremile acelea, Iisus a spus pilda ca o mustrare pentru iudei, căci pe ei i-a chemat mai întâi Evanghelia la mântuire, dar ei n-au voit „să intre”; şi atunci au fost chemaţi cei „orbi, şchiopi”, adică păgânii care n-aveau nici o lumină şi nici o cunoştinţă despre Dumnezeul cel adevărat.
În cunoscuta pildă cu semănătorul, Domnul Iisus a asemănat Cuvântul lui Dumnezeu cu sămânța: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa…“.
Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu, zicea Mântuitorul (Luca 8, 5-16). Una din cele mai minunate asemănări ale cuvântului biblic este aceasta. Noi o avem tălmăcită pe larg în evanghelia cu pilda semănătorului. Acum vom spune ceva despre sămânța cuvântului biblic.
Proverbe 2, 1
«Dacă» este o condiţie. «Dacă» este o poartă. Dacă vei primi, ai. Dacă vei păstra, vei avea. Dacă nu primeşti, nu ai. Dacă nu păstrezi, în zadar ai primit. Ba eşti încă mai nenorocit în ziua trebuinţei, fiindcă ştii că ai primit. Şi că ai fi putut să ai. Dar n-ai păstrat! Mulţi au primit un nume bun, prin naşterea din nişte părinţi vrednici.
În vremea aceea învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie era acolo ce avea duhul neputinţei de optsprezece ani. De această femeie S-a apropiat Iisus şi punându-Şi mâinile pe dânsa, îndată s-a tămăduit şi mărea pe Dumnezeu. Dar pizmătăreţii farisei cârteau, zicând: „Nu se cade a lucra sâmbăta”. La aceasta, Iisus a răspuns cu mustrarea: „Făţarnicilor, au nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul de la iesle sâmbăta şi-l duce la apă? Dar această femeie pe care a legat-o satana de optsprezece ani au nu se cădea a se dezlega de legătura ei sâmbăta?”. Şi aceste zicând, se ruşinau toţi cei ce stăteau împotriva Lui. (Luca 13, 10-17)
Ce carte binecuvântată este Biblia! Este Cartea pe care a scris-o Însuşi Dumnezeu. Şi pe care o recomandă Însuşi Dumnezeu. În Biblie sunt 10 asemănări prin care Dumnezeu Îşi recomandă Cuvântul Său. În fruntea acestor asemănări stau însă cu deosebire aceste trei: Dumnezeu Îşi aseamănă Cuvântul Său cu pâinea, cu focul şi cu apa.
Psalmul 33, vers 1
Cât de mic este numărul oamenilor credincioşi care duc mereu o viaţă de bucurie în Domnul, care se pot bucura totdeauna (I Tesaloniceni 5, 16)! Care se pot bucura chiar şi în necazurile lor (Romani 5, 3). Care privesc ca o mare bucurie când trec prin felurite încercări (Iacov 1, 2). Care să se bucure când au parte de patimile lui Hristos (I Petru 4, 13). Care să primească cu bucurie răpirea averii lor (Evrei 10, 34).
„În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat către Iisus ispitindu-L pe El şi grăind: «Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?». Iar Iisus i-a zis lui: «Poruncile ştii: să nu curveşti. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta». Iar el a zis: «Acestea toate le-am păzit din tinereţile mele».
Cântarea de laudă – Exod 15, 11
Pentru toate lucrurile şi pentru toate fiinţele de pe pământ pot fi găsite mijloace de comparaţie: unul bun poate fi măsurat cu altul şi mai bun; unul frumos, cu altul şi mai frumos; unul înţelept, cu altul şi mai înţelept…
Psalmul 32, versetul 9
Calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească, cu căruţa poate s-o ia razna peste şanţuri, cu şaua te poate trânti… Cu alţii se bate, singur nu şade, spre locurile oprite fuge, la poveri, adesea, nu merge… Când trebuie să urce, nu vrea să meargă, iar când trebuie să coboare, nu vrea să oprească… Catârul este leneş, îndărătnic, nesupus, desfrânat, răzbunător, nesimţit, neascultător…