În cunoscuta pildă cu semănătorul, Domnul Iisus a asemănat Cuvântul lui Dumnezeu cu sămânța: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa…“.
Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu, zicea Mântuitorul (Luca 8, 5-16). Una din cele mai minunate asemănări ale cuvântului biblic este aceasta. Noi o avem tălmăcită pe larg în evanghelia cu pilda semănătorului. Acum vom spune ceva despre sămânța cuvântului biblic.
Minunată şi potrivită este asemănarea Cuvântului lui Dumnezeu cu sămânța, cu grăuntele de sămânță. Căci uitaţi-vă la un bob de grâu cât de micuţ este! Şi totuşi în el are o putere uriaşă: puterea de rodire.
Toate maşinăriile şi iscodirile din lume n-ar putea fabrica un singur grăunte de grâu cu putere de încolțire şi rodire. Aceeaşi minunată putere o are şi sămânța cuvântului biblic. Ea are puterea să încolțească şi să rodească roade minunate într-o inimă de om.
Semințele de cuvinte, de sfaturi bune, de învățături folositoare, de cărți morale sunt şi ele bune în lume. Dar nici o sămânță de acestea nu are puterea ce o are sămânţa cuvântului biblic, Nici una nu are puterea de încolțire, de creştere și rodire de fapte bune, pe care o are sămânţa cuvântului biblic.
Toţi filozofii şi învățații din lume n-ar putea scrie o carte asemenea Bibliei şi Evangheliei. Ei pot scrie cărți foarte frumoase, foarte bune chiar, dar, de s-ar trudi sute de ani, ei n-ar putea să scrie o carte de o putere aşa cum e Biblia. De ce? Pentru că în Biblie este sămânţa pusă acolo de Însuşi Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie se află o putere care lucrează în noi.
„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător“ (Evrei 4, 12).
În sămânța cuvântului biblic există o cerească putere de încolțire şi rodire. Dar, ca să poată rodi, această sămânță cerească trebuie semănată. Iisus Mântuitorul a fost Marele Semănător, Care timp de trei ani a semănat în lume sămânţa cuvântului ceresc. Şi, după El, au rămas vestitorii Evangheliei, semănătorii cuvântului biblic.
Toţi semănătorii, toţi vestitorii Evangheliei îşi iau şi trebuie să-şi ia sămânţa din hambarul Bibliei. Căci Biblia este un mare hambar ceresc, plin cu grâul cel curat al Cuvântului lui Dumnezeu. Numai un vestitor al Evangheliei care seamănă acest grâu curat poate avea ceva roadă. Poți tot semăna la „conferinţe“, la sfaturi bune, la ocoşeli omeneşti, căci nu iese nici o roadă de mântuire, până nu dai cu grâul Evangheliei.
Dar hambarul Bibliei nu este un hambar închis. Domnul Dumnezeu n-a încuiat acest hambar şi n-a dat cheile de la el în mâna nimănui. Hambarul Bibliei este deschis pentru toţi şi fiecare om cititor îşi poate lua din el sămânţa pentru ogorul inimii sale. Cu puţini lei poţi avea hambarul, poți avea Biblia întreagă, din care să iei sămânța pentru „ogorul“ inimii tale, pentru ogorul familiei tale şi pentru ogorul de-aproapelui tău. Nu va avea nimeni cuvânt în Ziua Judecăţii că i-a lipsit sămânţa şi de aceea n-a putut face roadă de viață creştină şi de fapte bune.
Dar, ca sămânța cuvântului biblic să poată rodi, are lipsă de pământ, iar acest pământ este inima oamenilor. Despre acest „pământ“ Domnul Iisus a zis că e mai mult rău decât bun. O parte din sămânță cade în cale bătută, adică acei oameni care „aud cuvântul, dar vine diavolul, vin «păsările» lui, ispitele, şi îl fură din inima lor“. O altă sămânță cade în pietre, adică acei oameni „care cu bucurie primesc cuvântul, dar n-au rădăcină şi, la vreme de ispită, se leapădă“. O altă sămânță cade între spini, adică acei oameni care cu drag ascultă cuvântul, dar se îneacă în grijile, în bogăţiile şi în dulcețile acestei vieţi. Şi numai a patra sămânță cade în pământ bun şi aduce roadă bogată.
Dragă cititorule! Eu te întreb: În care din aceste patru stări te afli tu? În care din aceste patru clase de pământ se găseşte pământul inimii tale? Eu te întreb: Cum stai tu față de Cuvântul lui Dumnezeu? Cum stai tu cu pământul inimii tale faţă de sămânţa cuvântului biblic? Ia seama, iubitul meu, căci nu sămânţa e de vină, ci pământul. Căci sămânţa cuvântului biblic are aceeaşi putere pe care a avut-o totdeauna. Dar această sămânță nu poate rodi, pentru că pământul inimii tale este rău. L-ai lăsat să se usuce în vântul fărădelegilor; l-ai lăsat să se umple de bolovanii patimilor şi ai năravurilor cele rele; l-ai lăsat să-l înece spinii grijilor şi al dulceţilor acestei lumi.
Nu-i de vină sămânţa, ci ogoarele inimii noastre. Trebuie desțelenite ogoarele inimii noastre. „Al lui Dumnezeu pământ de arat suntem noi“ — zice Apostolul Pavel (1 Corinteni 3, 9). „Araţi pământul cel înţelenit al inimii voastre şi nu semănaţi între spini! Desţeleniţi-vă un ogor nou (Ieremia 4, 3; Osea 10, 12). Să udăm pământul cel pustiu şi fără de apă al inimilor noastre cu lacrimi de căinţă şi cu rugăciuni, pentru ca, astfel înmuindu-se, să poată primi cu folos sămânța cuvântului şi roduri de viaţă veşnică să facem.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
