În ziua de sâmbătă, 1 martie, eram din nou în Sibiu, cu sacul meu de drum în care aveam pregătite trei exemplare din lucrarea „Taină și Minune”. În drum spre stațiunea unde va trebui să urmez iarăși trei săptămâni de tratament, am făcut întâi o oprire la Sibiu, pentru a-mi îndeplini față de mitropolitul Antonie promisiunea din decembrie. Iar după aceasta trebuia să ajung la București, la părintele Stăniloae și de acolo la patriarh.
Întoarcerea la Domnul nu este un lucru pe care să-l facă omul oricând voiește, ci numai atunci când voiește Dumnezeu; iar Dumnezeu voiește astăzi. – Ioan Marini
Niciodată parcă n-a fost lumea şi purtările oamenilor aşa de stricate ca azi, în sensul că niciodată satana n a avut biruinţe aşa de multe ca azi. Satana e parcă azi – cum foarte bine zice Apostolul Pavel – „dumnezeul veacului acestuia, care a orbit mintea oamenilor, să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos“ (II Corinteni 4, 4). Sau, cum zice într-alt loc că satana este un domnitor, un stăpânitor, un duh puternic care domneşte în întunericul acestei lumi (Efeseni 6, 12).
„De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşelile voastre. Şi când postiţi nu fiţi ca făţarnicii, trişti, că îşi smolesc feţele lor, ca să se arate oamenilor postindu-se. Adevăr grăiesc vouă că îşi iau plata lor. Iar tu, postindu-te, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală.
Inima noastră este un izvor din care curge viață sau otravă, după cum locuiește în ea Iisus sau păcatul. – Pr. Iosif Trifa
Rădăcina răului este în adâncul inimii şi oricine nu scoate rădăcina, în zadar taie lăstarii. – Traian Dorz
Aşa ne spune Biblia că a fost făcut omul. „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastr㻓 (Facere 1, 26). Ce este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om? „Chipul lui Dumnezeu“ sunt puterile şi darurile sufleteşti ce i s-au dat omului: sufletul, judecata, voinţa slobodă, simţirile etc. Iar „asemănarea lui Dumnezeu“ în om este – trebuie să fie – silinţa şi năzuinţa omului de a se apropia tot mai mult de Dumnezeu, de o viaţă sfântă şi curată, precum a zis Iisus: „Fiţi (faceţi-vă) desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din cer desăvârşit este“ (Matei 5, 48).
Duminică, în 23 febr. 1930, Oastea Domnului din Sibiu a avut cea dintâi ieșire în afara orașului, cu Cuvântul Viu… Am ieșit în comuna Sadu… Am fost primiți cu toată dragostea. Ne așteptau frații ostași și popor mult. Îndată ce s-a tras clopotul de vecernie… am intrat cu toții în biserică… Au slujit părintele locului, D. Bunea și Părintele Iosif Trifa… Foarte frumos și înălțător au cântat în strană ostașul I. Lupu din Sibiu și ostașii din Sadu…
Judecățile istoriei adeveresc și confirmă totdeauna în urmă judecățile lui Dumnezeu date înainte, pentru fiecare faptă și despre fiecare om. – Traian Dorz
Tabloul de mai sus ne arată visul lui Iacob din Biblie. Bătrânul Isaac îl trimise pe fiul său Iacob la Batuel în Mesopotamia. Înnoptând Iacob pe drum, „şi-a aflat un loc şi a dormit acolo“. Şi dormind acolo, a văzut un vis. „Şi iată, o scară era întărită pe pământ, al cărei capăt ajungea la cer şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe dânsa. Şi Dumnezeu era întărit pe ea şi i-a zis lui: «Nu te teme, Iacobe, iată, Eu cu tine sunt, păzindu-te în toată calea ta ori încotro vei merge»“ (Facere, cap. 28).