Nu pentru păcate vor fi judecaţi oamenii, ci pentru că n-au primit pe Cel ce a venit să-i scape de păcate. – Pr. Iosif Trifa
#100EsențeDuhovnicești – 24
Resurse
Minunea din închisoarea de la Beiuș – Traian Dorz
Prin 10 martie, tovarășul meu a fost scos pe neașteptate din celulă și n-a mai fost adus înapoi. I se dăduse drumul. Am rămas din nou singur. Dar acum nu mai era chiar așa de frig. Foamea însă mă chinuia și mai cumplit. Acasă începuse munca la câmp, ai mei se vede că nu puteau veni în fiecare zi să-mi aducă de mâncare. Pe lângă asta, aici eram acum vreo cinci, dintre care trei erau de departe, n-avea cine să le aducă de mâncare. Din ce ne aducea la doi, trebuia să mănânce cinci și câinele.
O dată n-au avut să ne dea nimic două zile la rând.
A treia zi au făcut un fel de mămăligă opărită într-o găleată și ne-au pus cu o lopățică câte o porție de asta în palme.
Am mâncat-o direct cu gura, cum mâncasem fasolea în urmă cu doi ani la Oradea.
În ziua următoare n-a mai fost nici asta. Când a venit Florea, servitorul, să măture, l-am întrebat:
– Astăzi nu ne dă nimic de mâncare?
Nu mai are ce. De acasă nu v-a venit nimeni, iar mălai nu mai este.
– Fă ceva, bace Flore, că murim de foame!
– Nu pot nimic până deseară. Atunci, dacă pot, am să vă aduc ceva.
Aproape de aici era Școala Normală de fete. Acolo rămânea de fiecare dată de la masa elevelor, în farfurii și pe mese, tot felul de resturi de mâncare. Acestea se strângeau și erau aruncate în hârdaie. Acolo erau bucăți mari de pâine, coji, oase, tăieței, cartofi, marmeladă, rămășițe de fructe…
O, dacă le-am avea noi astea acum!
Cu o găleată plină de resturi de astea veni, seara, grăbit și pe furiș, bace Flore la noi. Și, intrând pe rând la toți, ne spuse:
– Luați cu pumnii! Repede, să nu dea șeful peste noi, că mă bagă și pe mine aici cu voi.
Slavă Ție, Doamne Iisuse, am șoptit plângând… Cât de bun ești Tu și cum îngrijești ca, aici unde nu pot veni prietenii, să ne hrănească tocmai vrăjmașii noștri. Și cum știi Tu să ne faci binele chiar prin cei care au porunca să ne facă răul…
– Dumnezeu să-ți răsplătească, bace Flore, căci găleata asta de lături valorează acum mai mult decât o găleată de aur.
Asta a fost a doua minune cu mâncarea noastră primită ca din cer.
Aceste minuni nu s-au mai repetat. Foamea era cumplită, iar, o dată cu lipsa de mâncare, frigul era și el la fel. Slăbisem în așa măsură, încât în aprilie eram de nerecunoscut. Dinții mi se clătinau în gură, iar ochii îmi erau atât de slăbiți, încât cu greu mai puteam deosebi lucrurile.
Simțeam toată ziua și toată noaptea durerile ascuțite ale foamei.
#100EsențeDuhovnicești – 23
Cine nesocotește credința cade în pustiirea necredinței cu toate urmările ei de cruzimi, de violență, de teroare, de trădări, de suspiciuni și de nesiguranță. Căci fiecare ispășește prin ceea ce a păcătuit. – Traian Dorz
#100EsențeDuhovnicești – 22
Nimic nu-i mai greu și mai plăcut, mai dulce și mai amar, mai luminos și mai întunecat, mai binecuvântat și mai chinuit – decât a fi mamă… – Traian Dorz
Moartea fratelui Valer Mîndroni – Ioan Beg
Sâmbătă seara, 5 martie 1960, pe când era fratele Ilie Marini lângă el şi părea că doarme, l-a auzit totuşi spunând ceva. Fiindcă nu a înţeles ce a zis, fratele Ilie l-a întrebat dacă doreşte să-l ajute în vreun fel. Dar fratele Valer nu i-a răspuns lui, ci a răspuns altceva, care nu avea nici o legătură cu ce-l întrebase el. Însă fratele Ilie nu a plecat de lângă patul lui, ci le-a făcut semn şi celorlalţi fraţi să se apropie. Au venit şi ei în linişte, a venit şi părintele şi, stând cu toţii în jurul lui, îl auzeau cum vorbeşte cu cineva, cum răspundea scurt: Da. Am înţeles. Bine. Mulţumesc.
#100EsențeDuhovnicești – 21
Viața cu Hristos este o primăvară și o tinerețe veșnică. O sărbătoare și o cântare veșnică. Și noi de aceea suntem fericiți, pentru că le-am aflat și ni le-am însușit pe acestea. – Traian Dorz
Întâlnire la nivel înalt – Traian Dorz
Prin zloata şi noroiul străzilor sparte, prin lapoviţa care cădea cu mare spor din norii joşi şi negri, înaintam cu greu, pe jos, stropindu-ne prin băltoace şi sărind tot felul de piedici, spre Dealul Mitropoliei. Când am ajuns în marea sală de aşteptare, am văzut la masa din mijloc, aşezat pe un divan, un om tânăr în reverendă, iar pe margini, aşteptând pe o bancă, alţi trei-patru.
Alte amare adevăruri – Traian Dorz
În ziua de 3 martie, eram în patul meu, bolnav şi singur, când iarăşi îmi intraseră în casă doi. Unul îmi era cunoscut. Era căpitanul care însoţise câţiva ani pe maiorul care mă chinuise aproape tot timpul de când mă eliberasem din închisori în 1964.
#100EsențeDuhovnicești – 20
Dacă în toată istoria omenirii, a fost o singură persoană, Preasfânta Fecioară Maria, aptă să-L întrupeze pe Fiul lui Dumnezeu, în toată Istoria Bisericii Creștine, a fost un singur om – părintele Iosif Trifa, apt să întrupeze Ideea lui Dumnezeu, concretizată în Lucrarea numită Oastea Domnului, prin care se va împlini acea mare Profeție a ajungerii la o turmă și un Păstor, când toți vor fi una, precum Fiul și Tatăl Una sunt! – Pr. Viorel Chircă
#100EsențeDuhovnicești – 19
În mişcarea Oastei, eu sunt piticul care, în aparenţă, învârt roata morii Oastei Domnului. Dar, „moara” Oastei nu merge prin opintelile mele, ci ea umblă și macină prin revărsarea Duhului Sfânt, prin revărsarea apelor vii. – Pr. Iosif Trifa