Resurse

Călătoria la Ierusalim – Traian Dorz

Anul 1925 era al treilea an de la înfiinţarea Oastei.

Lucrarea Domnului mergea crescând mai repede în număr, decât în înălţime. Pe măsură ce Lucrarea creştea, însuşi lucrătorul avea nevoie de noi salturi în creşterea lui, spre a putea trage după sine lucrarea iarăşi, un timp.

Domnul şi Învăţătorul său Ceresc îl lua, din când în când, în câte o „şcoală” nouă pentru a-i descoperi noi lucruri. Apoi îl trimitea din nou la „şcolarii” săi, spre a-i îndruma şi pe ei în ceea ce a cunoscut el lângă Domnul lui. (…)

Frica în armată – Pr. Iosif Trifa

Frica în armata Domnului – scutirile de la Deuteronom cap. 20: „Fricoşii să plece acasă!“

Precum am arătat la începutul acestor învăţături, fricosul este o pacoste. O mare pacoste şi pentru el şi pentru alţii. La orice treabă, fricosul nu face nici o ispravă. Ci numai încurcă lumea şi lucrurile.

#100EsențeDuhovnicești – 67

Precum nu ne putem închipui ziuă fără soare, viață fără răsuflare, cer fără Dumnezeu, aşa nu poate fi nici un creştin adevărat fără Duhul Sfânt. – Pr. Iosif Trifa

O mărturie curajoasă – Traian Dorz

Dar în ziua de 14 septembrie 1951, de Ziua Crucii, miliţianul a venit din nou în adunarea din Volovăţ. Era hramul bisericii şi adunarea era la fratele Robu Constantin. Erau foarte mulţi fraţi veniţi din multe părţi. Fraţii veniţi au fost despărţiţi de cei din localitate şi, după ce miliţianul le-a ţinut o cuvântare plină de ocări şi de ameninţări, le-a spus să plece.

Ia-ți crucea ta! – Pr. Iosif Trifa

Fiul Meu, vrei să apuci calea mântuirii? Trebuie să intri mai întâi prin „poarta cea strâmtă“ şi apoi trebuie să apuci „drumul cel îngust“, drumul cel greu, drumul cel plin de cruci, de necazuri de încercări şi lupte! Fiul Meu! Pe drumul cel îngust ce duce la cer, trebuie neapărat să-ţi duci şi tu crucea ta. Acesta este drumul despre care am zis Eu: „Cel ce vrea să vie după Mine să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vie după Mine“ (Luca 9, 23). Eu am deschis drumul acesta. Şi Eu îi chem pe drumul acesta pe toţi cei ce vor să călătorească spre cer. Nimeni nu poate ajunge în cer decât păşind, după Mine, pe drumul acesta, pe drumul crucii.

#100EsențeDuhovnicești – 66

Inima noastră, nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan. – Ioan Marini

Moţiunea din septembrie 1937 – Traian Dorz

O altă zi istorică, din istoria Oastei, a fost duminică, 12 septembrie 1937. La adunarea din Scorţeni, Bacău se pusese la cale o mare consfătuire pe ţară, la Sibiu, pentru o ultimă încercare de înţelegere şi de pace cu mitropolitul. De data asta, din partea întregii Frăţietăţi, prin delegaţi ai Oastei din întreaga ţară. Această consfătuire era pusă la cale mai ales de preoţii şi cărturarii Oastei, dintre care preotul Muntmarg şi fratele Oprişan erau cei mai dintâi. (Ei aveau un plan, dar Dumnezeu a lucrat altfel).